În spaţiul plin cu paralele drepte
mă simt stingher, mă simt urât, mă simt murdar...
până şi steaua mi-i urâtă, mi-i murdară
şi nu-mi mai dă lumină perpendicular!
În spaţiul plin cu paralele drepte
nu sunt nici sfânt, nici drac, nici tot şi nici nimic,
plătesc tribut unui principiu fără suflet,
nu râd, nu plâng, nu strig... la ce/de ce să strig?
În spaţiul plin cu paralele drepte
mă uit ca zimbru-n lung şi-n lat şi-n sus şi-n jos
şi-n calendar... şi nu dă nimeni dezlegare
la frumuseţe-n cest principiu găunos!
În spaţiul plin cu paralele strâmbe
mă simt regeşte, straşnic, simplu, drept, candid...
din dealul zimbrului se vede şi s-aude
cum vin sărmani să-şi ia lumină de la schit!
