La noapte, acolo, pe valea din sus,
când luna răsare,
te-aştept să vorbim poezii şi să-mi dai
cireşe amare!
Din vocile nopţii, şi multe şi dulci
cuvinte-or să vină
ca nişte secrete din care-am tot smuls
atâta lumină!
Şi-am dat şi la alţii, mereu, cât au vrut,
să vadă cum toate
se duc şi ne-aduc, şi din rai şi din iad,
iertări şi păcate!
Se duc şi se-ntorc şi se duc şi se-ntorc
mai bune, mai rele,
în poame şi-n păsări şi-n ochii tăi mari
şi-n cărţile mele!
La noapte, acolo, vorbim poezii
pe dealul din vale...
şi stăm şi-auzim cum se coc şi cum cad
cireşele tale!
Apoi, când va fi să plecăm undeva,
să nu se mai vadă,
plecăm încotro ne-am visat că plecăm
cu tot cu livadă!
