NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ceva (şi alt fel de ceva pentru doamna Manuela Poteră, straşnică cititoare de VL)

Scris de Vineri, 08 Iulie 2016
!sunt clipe rotunde, sunt clipe pătrate, sunt clipe înalte şi verzi şi uscate, sunt clipe adânci şi sunt clipe mărunte, sunt clipe în care nimic nu s-ascunde, sunt clipe în care s-ascunde o viaţă cum noaptea în beznă şi negura-n ceaţă, sunt clipe în care s-ascunde o moarte cum tot…

Nu mă mai joc! (şi ce-am să mă mai joc!)

Scris de Joi, 07 Iulie 2016
Nu mă mai joc, splendido...plec dincolo de Tot... dincolo nu mă doare decât (cel mult) în cot... dincolo-i treacă-meargă, nu-i Rai şi nu-i nici Iad, s-aud din ceruri sfinţii şi stelele cum cad! Plec mâine, dimineaţă...cu trenul de Bârlad... (mi-am tras costum de mire şi mi-am făcut curat în suflet…

Cât pe ce (pastel în două părţi)

Scris de Miercuri, 06 Iulie 2016
Ieri, în toiul dimineţii, era cât pe ce să trec de la vorbe la fapte... când mergeam de pe partea asta pe partea cealaltă şi era să mă calce tramvaiul 7! Ieri, în jurul amiezii, era cât pe ce să trec într-o viaţă nouă... când mergeam de pe partea cealaltă…

Un poem cu literă mare (şi fără cuvinte)

Scris de Marți, 05 Iulie 2016
Atâta blestem şi zadar şi banal... şi-atâta cruzime... n-ai unde să stai sau să pleci...a pierit chiar sfânta Treime! Întregul s-a frânt, a căzut în genunchi şi tace aiurea... iar domnul Neant hohoteşte stăpân, şi-ascute securea... să taie sămânţa lui Unu din Veci: principiul pe care l-am scris pe pământuri…

Uitare pe drum (pentru doamna Elena Molotcă... de la fiul său, Costică)

Scris de Luni, 04 Iulie 2016
Se-ntoarce acasă odată cu luna, s-aşează pe prispa de cimbru bătrân... (ce apă adâncă mai are fântâna şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!) Îşi şterge obrazul cu palma sărată, se uită pe drumul de dinspre copii, dar nici o scrisoare nu vine la poartă... (ce mare e luna…

Doamne, ce-ai făcut cu Ţara? (în absenţa lui Ştefan cel Mare... 512 ani de la moarte)

Scris de Sâmbătă, 02 Iulie 2016
!mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă, însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]... ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă, dă din mâini, dă din picioare,/ dă din... gata, eu cobor din această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă, nu mai vreau papară, jocuri,/…

Sigur că da! (nu?)

Scris de Vineri, 01 Iulie 2016
Tu vezi şi auzi foarte binece rău şi urât e afară!...Deschide-i, primeşte-l în casă,ai milă, că poate să piară!Ştii cine-i... tu ştii, nu se poatesă nu-l fi visat, nu se poatesă nu-l fi citit, nu se poatesă nu-l fi iubit, nu se poatesă nu-l fi băut ca pe-o apă,să nu-l…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Cum se cade (pastel cumsecade)

Scris de Joi, 30 Iunie 2016
Eu n-am să-ţi aduc vreo ocară şi n-am să te-ntreb de ce minţi când iadul mă duce-n ispită şi câinele latră la sfinţi! Am gând foarte bun pentru tine când vii, dacă vii şi mai stai: îţi spun poezii despre viaţă şi chiar am să-ţi dau nişte rai, cât vrei,…

Avertisment (bunăstare de urgenţă)

Scris de Miercuri, 29 Iunie 2016
Când am să vin să te cunosc şi să te iau... (că tu nu vii să mă cunoşti şi să mă iei)... să nu te-ascunzi şi să nu umbli cu baubau, că nu mă sperii cât îi lumea... e-he-hei! Vin să te iau... şi nu mai scapi în veac de…

Fără curaj şi fără teamă (alb pe negru şi negru pe alb)

Scris de Marți, 28 Iunie 2016
Sobor de greieri: substantive negre într-un concert candid, atemporal... triumf discret, naiv... iluminare sintactică, liturgică... (halal!)... şi negreşit prilej de contemplare a unui dat cu har simplu şi pur: partea frumoasă a zădărniciei în care-ndur, te-ndur şi mă îndur... şi-n care viaţa/moartea se destramă mereu, fără curaj şi fără teamă!…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Din când în când (şi din ce în ce mai des)

Scris de Luni, 27 Iunie 2016
Din când în când, stau faţă-n faţă/ cu domnul (marele) Nimic în care se-nvârteşte Totul,/ bine şi rău şi cald şi frig... şi parcă vrea să-ntrebe Cine-s/ şi Cine-i, să întreb şi eu, însă avem un fel de spaimă/ în centrul sfântului Mereu, şi-un fel de silă ne cuprinde,/ un…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Cioara (re/facere la cererea forţelor aeriene păsăreşti)

Scris de Sâmbătă, 25 Iunie 2016
O cioară pe sârmă (o cioară mai veche decât viaţa mea, bătută de vânt şi omături) încearcă pe sârmă să stea! Încearcă să stea şi să cânte, se uită sfioasă le nea... la nea trecătorul prin viaţă, rămas (timpuriu) fără stea! Chiar cântă...şi scapă o nucă s-aude doar poc! şi…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Cum (nimic nou despre respect)

Scris de Vineri, 24 Iunie 2016
Cum numai mama respectă re/naşterea, aşa respect eu ne/răbdarea! Cum numai setea respectă fântâna, aşa respect eu deşertăciunea! Cum numai războiul respectă pacea, aşa respect eu iubirea! Cum numai sarsailă respectă biserica, aşa respect eu nemernicia! Cum numai morfologia respectă sintaxa, aşa respect eu adevărul! Cum numai tata respectă coasa,…

Premiul N (despre pene)

Scris de Joi, 23 Iunie 2016
Acest poem trebuie să zboare până Acolo, dar nu zboară...!... Cred că-i defect, cred că (nu) are greutate... şi doar l-am scris cu pană de cioară! Trebuia să-l scrii cu pană de privighetoare... (îmi zice un laureat al premiului N pentru aeroplane)... şi ar fi zburat, toată viaţa ar fi…

Fiindcă (deoarece...către poetul Vasile Sevastre-Ghican...La mulţi ani!)

Scris de Miercuri, 22 Iunie 2016
Fiindcă nu-s ce nu eram.../ şi sunt ce-am fost o viaţă-ntreagă, fiindcă n-am ce n-am avut/ şi am ce am aflat pe Cale - declar acum şi-aici şi clar/ şi strict, aşa, să se-nţeleagă: nu am ascuns şi nu ascund/ nimic din darurile Sale, mă-nclin sa steaua-n asfinţit,/ necunoscută şi…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Prolegomene (către Irina Mihaela Bălan, într-un solstiţiu fără cusur)

Scris de Marți, 21 Iunie 2016
Cred că aşa e dat mereu:/ să nu mă joc de-a Dumnezeu şi să nu-i cer nimic în plus,/ dacă nu ştiu ce am de spus! Nici nu mă joc şi nici nu-i cer/ cheia intrării în Mister... nu mă atrage nici un rai,/ nici un „rămâi” şi nici un…

Şi cu... (pentru simpatica moldoveancă Lucia Pădurariu, cititoare de VL, La mulţi ani!)

Scris de Luni, 20 Iunie 2016
Hai... să mergem... ne aşteaptă şi ne strigă şi ne-ngână... hai, nu-ţi fie frică... mergem cu biserica de mână! Şi cu floare la ureche: tei, pelin, salcâm, cicoare, mătăciune, crin, spânz, nalbă, iarbă mică, iarbă mare! Şi cu sufletul cât casa care-acolo ne aşteaptă să vedem de steaua noastră: dacă-i…

Cântec de leagăn (re/semnare în cheia sol)

Scris de Sâmbătă, 18 Iunie 2016
M-aş sinucide... moartea surâde foarte frumos... dar mă înving ideile lui tata... el a mers până la moarte şi înapoi, pe jos... şi a netezit cărarea luminii cu lopata! Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de (a)casă... iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins... şi…

Deschideţi! (către jupânul Sorin Florea, mare cititor de VL, în ziuă aniversară)

Scris de Vineri, 17 Iunie 2016
Umblă ceva... umblă cineva... umblă prin spatele cuvintelor... chiar acu umblă ceva/cineva prin spatele cuvintelor... şi caută poarta... şi caută uşa... caută fereastra... şi bate, şi bate, şi bate... dar nimeni nu vede, nimeni nu aude... parcă toate sunt chioare şi surde şi închise şi încuiate în lumea asta plină…

Două catedrale ne/văzute (litotă)

Scris de Joi, 16 Iunie 2016
Şi mă tot uit prin geamul dinspre schit, poate se vede, poate se aude...!... Ce mult şi des mi-i dor de ochii săi ca două catedrale ne/văzute, din care mi s-a dat (fără să cer) lumină-n veac de veac vindecătoare a răului din ce în ce mai rău, stăpân necruţător…

Aşa şi Aşa (127. Mihai Eminescu. 127)

Scris de Miercuri, 15 Iunie 2016
Şi parcă (nu)-mi vine să-nvăţ şi să ştiu că-n pierderea lumii nimica nu pierd: câştigul e sigur, exult şi triumf ca flacăra-n frig şi ca ploaia-n deşert! Şi tac... şi mă uit (de atunci pân-acum) cum toate s-adună, se scad ş-apoi pier: în rochie albă, cu trenă-ncolţită, s-aude nălţându-se Luna…

Noaptea cuvintelor lungi (balet)\

Scris de Marți, 14 Iunie 2016
La noapte, acolo, pe valea din sus, când luna răsare, te-aştept să vorbim poezii şi să-mi dai cireşe amare! Din vocile nopţii, şi multe şi dulci cuvinte-or să vină ca nişte secrete din care-am tot smuls atâta lumină! Şi-am dat şi la alţii, mereu, cât au vrut, să vadă cum…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Dacă (mic...tratat de răspuns)

Scris de Luni, 13 Iunie 2016
(Nu) ştiu să număr, (n)-am ce număra când tot/nimic (nu) stă la numărare... zic: 1, 2, 3, 4...nu mai zic... mulţimea asta-i prea obositoare pentru ştiutul meu de-ncepător într-ale celor vii şi celor moarte... 5, 6, 7, 8...mai am puţin... şi cred că (n)-am să trec peste departe! Sunt avansat…

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Tăcere (mic...tratat de păcătuire)

Scris de Sâmbătă, 11 Iunie 2016
Oare de ce nu-mi spui nici un cuvânt din simplitatea majestăţii tale?... doar lăcrămezi şi cauţi într-un gol, unde au fost fântânile din vale, unde a fost biserica din deal... şi tot ce-n depărtare se afundă: foame şi sete, somn şi vis...şi dor... şi-o dragoste...şi-o cruce...şi o nuntă! Vreau să-mi…
Pagina 73 din 107