Ei pleacă, nu stau!...eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân... la viu şi la mort...la devreme şi-ncet...! Fii foarte atent: nu e nici un secret!   Adun, tot adun...dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel...şi acel din acest...!... Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest!   Privesc primprejur: şi concret, şi abstract mă-mbie să stau până-n ultimul act, de când până când, uite-aşa...şi să cred puţin despre mu ...

E-o noapte adâncă...şi-o strângere naltă... cum plus-minus tot întunericul morţii din lumea aceasta, şi nu din cealaltă... adică din viaţa chircită-n proporţii, rapoarte şi cifre, în dulci şi amare păreri despre „cine”, păreri despre „care”... adică-n convenţii/minciuni desemnate să zvârle (în „viu”) resemnare, s-arate că-n toiul „vederii” sunt „verzi şi uscate” miraje şi falsuri şi goală „uitare”!   Aici (în această strâmtoare) se-ndoaie, ...

Hai sî-ţ ghişesc, mânca-ţ-aş, dom’ injiner, progresu’/ – (am vorbî di la kingu ăl mari, sî nu fur!).../ Asarî, bagabonzii mi-au spart şî mergedesu’/ şî capu’...sî-mi şiordeascî sidiu’ Raj Kapoor!... Hai, nu mai sta ca lemnu’! şăzi blând şî bati banu’!/ dăşteptule, ai milî! vreau sî câştig şinstit!/ io nu-s cu albî-neagrî, bunghite-aş cu nissanu’!/ vrei sî mă de-mpăratu’ afarî din partid?... Hali-ţ-aş bistiriu, dom’ doctor, dă o mie.../ ...

Nani-nani, păpuşa mea de cârpă... tu eşti cea mai frumoasă jucărică din lume, nu ştiu dacă-ţi place cum te-am făcut şi cum te leagăn, nu ştiu dacă-ţi place că nu ai un nume anume, dar ştiu că vreau să scriu despre tine şi vreau să citeşti până la început!   Am visat şi am auzit scâncetele tale tocmai de atunci, tocmai dinainte de naştere, când nu aveam cu cine să mă joc şi cui să des/cânt vorbe pure şi simple şi fundamentale despre vremelnicie ca mod, ca t ...

Sigur că da!...Din ceastă casă naltă/ şi-adâncă se aude celebra Simfonie/ (a V-a, mi se pare) nici rece şi nici caldă!/...de fapt, Orfevrărie! de fapt, Dantelărie!/ de fapt, alcătuire de Tot, de Limpezire/ a totului din Toate şi-a totului din Fire!/ şi chiar şi-a celui care-i (deci, aşadar) Ne-Tot!/ şi chiar şi-a celui care-i „(nu) ştiu, (nu) vreau, (nu) pot!”... „Se poate înţelege: sunt fulgere în sine/ şi tunete ucise la naştere, căci plouă/ de la pământ spre ...

Da...nu văd nici o lumină, nu văd nici un întuneric/ la intrarea sa ieşirea cestei case!...totuşi, Cine/ tot închide şi deschide uşile? Ceva eteric?/ ori Ceva ce nu pricepe mintea omenească? poate/ să-mi explice (pe-ndelete) vro Semantică?... în fine:/ oare sunt înfăşurate, oare sunt desfăşurate/ liniile ducătoare-n tot ce-a fost şi-n ce-o să fie/ Odiseea mea pe drumul care dă-n Dantelărie?... Sigur că da! Memento I: „bate vântul frunzele pe vale!/ unde mai găsesc iu ...

!se apropie. din toate părţile se apropie. sunt multe. puzderie. nu lipseşte nici una. se apropie dinspre demonic? dinspre divin? nu ştiu. dar vin toate într-una şi întruna!   !sunt acasă. în patrie. în toată ţara, adică. sunt naţionalist pe deasupra şi pe dedesubt. dar nu-mi pun sârmă ghimpată la margine. nu pot să fiu nici în/frânt şi nici între/rupt!   !sigur că nu. nu mă sperie această invazie. nu mă teme nici o furie, nici o măgulitură. pregătesc şi pâine ...

Oare cine locuieşte-n ceastă stranie odaie?/ văd că nu răspunde nimeni la bătaia mea-ndelungă!/ şi nu văd nici o lumină, şi nu văd nici o mişcare/ de perdele, de fiinţă...vro fantomă, să-mi ajungă/ şi să-mi ostoiască pofta de Dantelărie gratis,/ de cotrobăit prin poduri de biserici şi de palmă,/ de umblat prin cest (ne)mernic Timp tâlhar şi mut şi tâmp/ când pot bine, foarte bine să dispar din iastă valmă,/ să mă duc tocmai Acolo, unde nu-i nici o greşeală,/ ...

Frumoaselor femei din Totdeauna, cămaşa voastră o descântă Luna... pe gâtul vostru, lacrimi catedrale vă cer iertare şi se duc la vale!   Din când în când, cu mânurile voastre turnaţi (în vii) globule mov-albastre... şi viii le răstoarnă în pahare, crezând că beau mătăsuri viitoare!   Şi vă uitaţi departe, pe fereastră, cum vine-ncoace umbra dumneavoastră, să norocească flori şi oameni care se duc la vale şi vă cer iertare!   Sunteţi Iisuse, doamnelor frumoase ...

Şi dinspre „tot” asculţi întruna: „sunt eu... ştii cine... îţi trimit tot ce visezi fără oprire, de la-nceput, frumos, curat... tot ce râvneşti fără prihană, cum sanctitatea unui schit, cum lacrima de adâncime când stele proaspete (nu) cad!”... Şi-ţi pare floare la ureche să tot pândeşti, să tot aştepţi, să tot suspini pe ceste margini de timp, de vreme şi de loc, să strigi că tu eşti norocosul din lumea celor strâmbi şi drepţi, să spui la toţi, să spui ...