O tulesc, sigur că da! Că, altfel, primesc sfărmări de la mama! Educative! Vorba aia: dacă educaţie nu e, nimic nu e! Nimic, nimic! Nici mulţumire, nici respect, nici credinţă, nici smerenie, nici onoare! Să calc pe cuvântul mamei? nici gând, nici vis! d-apoi vorbă, d-apoi faptă! Aici şi acum, "pe-un picior de plai şi pe-o gură de rai", nu se amestecă niciodată una cu alta şi nu se pune nicicând problema cârdăşiei la rău! Numai la bine se poate intra-n cârd! Sunt şi di ...

Un pui de arhanghel mă cheamă la poartă: hei, vino încoace... s-orfan şi rănit, un om (ca matale) a fost (astă-noapte) cu puşcă şi câine (n-ogradă) la schit!... Stăteam în altar şi eram după cină, cu stolul de îngeri... vorbeam ce avem de spus omenimii, în zori, de la domnul cel căruia-i staţi în zălog şi-n cherem, cel care vă-ndeamnă la cele păcate... altfel, ce (s)-ar face şi ce-ar mai ierta? ce-ar face cu timpul său hulpav şi veşnic? ce-ar bate şi-ar trece pr ...

Şi tai, şi tai... că s-a făcut mohorul. Se face şi păpuşoiul. Că-i bine semănat şi-i bine prăşit. Mohoru-i rar, dar înalt. Şi lăsat special să crească. Fiindcă are o grămadă de animale nea Gică Mihai. Adun mohor din tarlaua lui, nu dintr-a noastră. A noastră n-are nici un fir de buruiană. Pe toate le-a prăşit biata mama. Că-i place să nu facă treabă de mântuială, ca alţii. Tai mohor şi nu cred că se supără nea Gică. Poate nu mă prinde. Şi, dacă mă găse� ...

(dans... pentru Daria Maria Cerneschi, elevă cititoare de poezie şi frumoasă fără cusur)Plec să-i aduc mamei o floare de acolo, tocmai acolo plec să-i aduc... şi să mă şi întorc până când asfinţitul/răsăritul dansează pe creştetul lumii cum viaţa şi moartea dansează pe rug!... Dansează, dansează... să nu se stingă, să nu moară flăcările niciodată... şi mama să mă aştepte, să creadă că mă-ntorc, să se uite după mine, în zare, şi să spună lumii că î ...

Ce, nu-i mai bine să stau pe malul sau pe fundul Râpii celei Mari? Pe malul prăpăstiei, cu ochii spre teiul uriaş din Dealul Ciorii, pot descoperi multe, mult mai multe decât în cărţile lui Costică Boza, cred. Pot să descopăr, de pildă, că dealul se "lasă" încet-încet, însă nu găsesc explicaţie. Şi cum să intre dealul în pământ, aşa, fără ca valea să iasă din pământ? Unde încape ditamai dealul? Iar valea, dacă iese, unde se aşează? Oare-i posibil să urce şi ...

Te salut, bătrâne... te salut în acest fel de capăt, în acest fel de început, în acest fel de candoare, în acest fel de uimire, pe acest fel de linie subţire, şi ne/cunoscută, şi blestemată, şi râsă, şi plânsă... şi singură-n câte mai sânt din câte au fost bune şi rele, înainte şi înapoi, pe secunda ceasta de pământ! Te salut, bătrâne... te salut, tocmai din mănăstirea gologanului ne/bă(t)ut, tocmai din schitul zimbrului, tocmai de unde am fugit încoace, pri ...

N-am de ales. Nu pot să-i spun mamei că n-am chef. E sâmbătă. Mă duc să aduc mohor la vacă. Pentru că mâine se face duminică... şi n-are cine s-o pască. Stă acasă, la iesle, legată, cu tot cu viţel. Legat. Şi el. Să nu mai golească vaca. Iar eu trebuie să merg la biblioteca din Rădeşti. Bibliotecă mare, comunală. Mii şi mii de cărţi. Cu bibliotecar tânăr şi deştept. Îi zice Costică Boza. Ne întreabă pe fiecare ce cărţi vrem să citim, ne recomandă volume cu ...

Moto: "stă lângă munte, stă lângă pădure:/ un suflet strâmb (năprasnic) la porunci.../ şi nici nu pleacă, nici nu se întoarce:/ a fost plecat şi s-a întors de-atunci!" (Iolanda Cremene) !ave Marii săgetate de ave sar aşchii din coapse vestale de lemn ochi urcă pe sâni animale concave cu foame sălbatică până la semn! !nu-i gata nu-i gata s-aude afară s-aude lăuntric mai des mai arar şi piatra şi lemnul se-ntrec în ocară ce sculptor naiv dă cu dalta-n zadar! !mai tr ...

Da... nu eşti nici prea mic pentru a nu înţelege ce vreau să-ţi spun, însă nu eşti nici prea mare pentru a te face că ştii tot şi că nu-ţi mai trebuie nimic! Ai încercat o dată, pe Lacuri, la prăşit păpuşoi, să te smiorcăi şi să suspini cum că-i prea greu pentru tine să pricepi rostul muncii, dar ai văzut cât de repede te-am lămurit, da? Şi ai văzut ce fel de bine dirijai sapa prin plante şi nu mai tăiai mămăliga-n loc să tai volbura, da?... Da... ştiu că te- ...

Nimic mai sigur ca întâmplarea!... strigă şi scrie poetul pe ţărnă, pe zăpadă şi pe caiet, să se audă şi să se vadă până la tot ce stă în mişcare, până la tot ce umblă în şedere, să citească oricine şi să urle: nu regret, nu râd şi nu plâng, nu mă alină şi nici nu mă doare nici un punct de re/vedere, oricât ar fi de uriaş sau mărunt, de repede sau încet!   Nimic mai sigur ca întâmplarea!... strigă poetul muşcat de siguranţă şi de pietate...(?!) Apo ...