Da, sunt aproape de casă! Casa mea cu Cer la uşă, despre care scriam în ziarul de ieri! Toţi ai mei încep să se hodinească! Mâine-i luni... începe săptămâna cu praşila dintâi la păpuşoi... fiecare şi-a pregătit sapa, ştie unde-i tarlaua... nimeni nu-şi permite să lipsească de pe dealurile cu mămăligă viitoare! Intru-n ogradă! Mama nu-mi zice nimic, nu mă întreabă unde am fost, de ce-mi lucesc ochii ca la cotoşmanul îndrăgostit! Nu-şi face griji cu mine! Are destule pe suflet şi pe cap! Şi-i convinsă că nu mă ţin de aventuri periculoase şi nu vorbesc în dodii! Şi, în plus, sunt slăbiciunea ei, nu m-ar ocărî nici dacă aş pune planeta pe mers înapoi!... Prin urmare, îi sărut mâinile şi-i urez noapte bună! Apoi, iau călimara cu cerneală şi tocul cu peniţă proaspătă… şi mă apuc să scriu poezia cu Zmeul şi cu Ileana pe-o coală de hârtie cu linii paralele orizontale! Sunt foarte atent să nu mă abat de la caligrafie, să nu mănânc vro literă, să n-am vro cacofonie, să nu se strecoare vrun pleonasm, să nu fac vrun dezacord gramatical... nu cumva să-mi dea Ileana-n freză cu morfologia şi cu sintaxa iubirii! Termin de scris într-o oră! Fac şi câteva repetiţii de recitare prin grădină, pe sub vişini! Nu mă aude nimeni... e noapte mirifică... luna-i nouă, seamănă cu sapa mamei... inima mea-i plină cu emoţiile întâlnirii de mâine... de azi, adică... deja-i luni...sunt cam două ceasuri trecute din antemeridian... nu pot dormi, dar trebuie să mă hodinesc şi eu oleacă... să nu arăt ca sarsailă-n cărare... că doar nu mă duc la prăşit, doar mă duc la Ileana, la viitoarea mireasă... şi trebuie să arăt fin, lujer de crin, vioi şi pus la spilcă şi puţin pembe, vorba genialului nea Iancu din Haimanale...!... Nu?
Gata, mă întind pe prispă, îmi impun să dorm... să dorm fără visuri... că astea-s obositoare... mai ales visurile mele... şi nu am decât trei ore până se face vremea de dus... şi, de fapt, dă-i şi visează, dă-i şi visează...!... Şi ce credeţi că visez? Ce credeţi că mi se arată în vis? Mi se arată Ileana mireasă cu mine mire! Şi mi se arată o nuntă mai abitir ca-n basme... o nuntă pe Valea Zimbrului, sau pe Valea Lungă, sau pe Dealul Ciorii, sau pe Dealul Trifei...!... Se revarsă zorii, se aud cocoşii într-un cucurigu fabulos... se aud ţăranii cum pleacă pe dealuri...!... Dacă plecare nu e, nimic nu e!...!... Şi eu sunt gata de ducă!... Ies în drum, fixez cap-compas nord-est şi mă grăbesc spre Ileana din lumea asta... (şi din altă lume, nu?)...!... De după gardul de cătină, o aud pe ţaţa Niculina: „Iote-l, în loc să se ducă la prăşit, pleacă după bâţâitoare!”... Stai aşa!
