Prinţul Philip, soţul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a încetat din viaţă, la vârsta de 99 de ani. „Cu durere profundă, Majestatea Sa Regina a anunțat moartea iubitului ei soț, Alteța Sa Regală, Prințul Philip, Duce de Edinburgh. Alteța Sa Regală a murit în pace, în această dimineață, la Castelul Windsor”, potrivit declarației de vineri a Palatului Buckingham.
Prințul Philip a petrecut 28 de nopți în spital, cea mai lungă perioadă de spitalizare din viața lui, potrivit BBC. Motivul exact al internării inițiale nu a fost dezvăluit, dar Palatul Buckingham a spus la acea vreme că nu avea legătură cu COVID-19.
Philip, duce de Edinburgh, conte de Merioneth şi baron de Greenwich, cunoscut şi sub numele Philip Mountbatten, s-a născut pe 10 iunie 1921, în Corfu, Grecia, şi a deţinut titlul de prinţ al Greciei şi Danemarcei. Atunci când prinţul Philip avea 18 ani, unchiul lui, regele Greciei, a fost obligat să abdice, iar tatăl lui a fost expulzat din ţară, după Războiul greco-turc. Alături de părinţii şi cele patru surori ale lui, Philip a fugit din Grecia la bordul unui vas al armatei britanice. Din ianuarie 1940 până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a luptat pentru Marina britanică în mai multe bătălii navale care au avut loc în Marea Mediterană şi în Oceanul Pacific.
Pe 28 februarie 1947, Philip a devenit cetăţean britanic şi a renunţat la drepturile sale la tronurile Greciei şi Danemarcei, adoptând totodată numele de familie al mamei sale, Mountbatten. În acea perioadă a cunoscut-o pe actuala suverană, pe atunci prinţesa Elisabeta. Căsătoria lor a avut loc la Westminster Abbey pe 20 noiembrie 1947. În ajunul nunţii regale, prinţul Philip a primit titlul de Alteţă Regală, alături de cele de baron de Greenwich, conte de Merioneth şi duce de Edinburgh.
Prinţul Philip şi-a continuat serviciul activ în cadrul Marinei Regale, comandând fregata Magpie, până la ascensiunea pe tron a reginei Elisabeta a II-a, pe 6 februarie 1952. În 1957, a primit titlul de prinţ al Marii Britanii, iar în 1960 numele lui de familie a fost combinat în mod oficial cu numele de familie al reginei, devenind Mountbatten-Windsor şi fiind atribuit de atunci membrilor cu ranguri mai mici în ierarhia familiei regale britanice.
Celebru pentru caracterul puternic, dar şi pentru gafele şi glumele sale mai puţin inspirate, alături de devotamentul lui faţă de coroana britanică, ducele de Edinburgh a exprimat adeseori în public opinii tranşante, plasând uneori în situaţii stânjenitoare o monarhie care încerca să renunţe la imaginea ei tradiţională şi excesiv de conservatoare.
Prinţul Philip s-a implicat şi în numeroase angajamente filantropice. A fost preşedintele World Wildlife Fund (WWF) din 1981 până în 1996, iar programul său International Award a permis unui număr de peste 6 milioane de tineri adulţi să participe la servicii comunitare, cursuri de dezvoltare a aptitudinilor manageriale şi activităţi fizice.
În 2011, pentru a sărbători momentul în care soţul ei a împlinit vârsta de 90 de ani, regina Elisabeta a II-a i-a acordat titlul de Lord Mare Amiral al Marinei Regale. Cuplul regal a celebrat în noiembrie 2017 nunta de platină la Castelul Windsor. Clopotele de la Westminster Abbey, unde Philip şi Elisabeta s-au căsătorit în 1947, au răsunat cu acea ocazie timp de trei ore, în semn de omagiu adus cuplului regal.
