Evaluaţi acest articol
(15 voturi)
Fii primul care postează comentarii!
„Ca să fii respectat începe prin a respecta. Ca să fii înţeles începe prin a înţelege.”

Nicu este unul dintre oamenii valoroși pe care Şantierul Naval din Galaţi i-a format începând cu 1978, o persoană de excepție, care a confirmat atât social cât şi profesional, pentru familia şantierului.

„La doar 19 ani am decis să îmi urmez pasiunea. Abia terminasem Liceul Industrial Alexandru Ioan Cuza. Încă de mic am fost fascinat de tot ce era maşinărie. Am decis să fac parte din colectivul şantierului, angajat pe post de mecanic maşini şi utilaje.”, ne spune Nicu Roată.

„Pe 16 august 1978 a avut loc prima mea întâlnire cu Şantierul Naval din Galaţi. I-am pășit pragul ca un adolescent, fără a şti ce se întâmplă într-o întreprindere. Cu timpul m-am acomodat, colectivul a fost foarte primitor, mai ales că era format din tineri, lucru care a facilitat comunicarea dintre noi. În `99 a avut loc privatizarea companiei. De atunci se produc continuu schimbări la nivel de organizare şi de mentalitate. Doar cine a lucrat aici înainte ca Şantierul din Galaţi să facă parte din grupul Damen poate sesiza acest lucru şi are capacitatea de a face comparaţii. Am fost angajat ca muncitor, am avansat la poziția de şef de echipă, iar după 20 de ani de vechime am devenit maistru.”

Secretul longevității profesionale? Faptul că Nicu e o persoană serioasă, care oferă respect şi înţelegere şi care pune accent pe munca în echipă. „Din punctul meu de vedere, un angajat Damen trebuie să posede următoarele calităţi: seriozitate, dorinţă de afirmare şi de nou. Este foarte important să îţi placă ceea ce faci, doar aşa poţi evolua. Pentru angajaţii săi, şantierul oferă de asemenea seriozitate şi siguranţa unui loc stabil şi a zilei de mâine. Există alte instituţii care promit salarii mai mari, însă pe o perioadă de timp determinată. Aici fiecare are un loc de muncă stabil şi un salariu considerabil.”

„Am primit propuneri din partea altora care mi-au oferit avantaje considerabile, dar am refuzat, luând în considerare că lucrez de la 19 ani în şantier, în aceeaşi secţie: ”Mentenanţă echipamente de producţie, Atelier reparaţii”. Nu m-am gândit să părăsesc şantierul, aici m-am format ca om, am învăţat multe lucruri şi nu am putut pleca în altă parte. Petrec în şantier foarte mult timp, mai mult decât cel pe care îl dedic familiei. Și satisfacţiile nu încetează să apară. Din punct de vedere profesional, mă bucur că după atâta muncă sunt apreciat de echipa pe care o conduc şi că nu există divergenţe între noi. Munca cu oamenii este dificilă, trebuie să comunici, să asculţi părerea echipei şi să te impui fără superioritate. Trebuie să înţelegi oamenii, deoarece fiecare are probleme personale care îi apasă și influențează ceea ce se întâmplă la muncă. Eu încerc să îi ajut ori de câte ori am posibilitatea.”

La finalul discuției noastre, Nicu Roată ne povestește una dintre întâmplările amuzante petrecute în cei 40 de ani de muncă. „ Într-una din zile, la reparaţia planificată la auto-transportorul Cometo, ne-a vizitat domnul director Dobrea, pentru a verifica stadiul lucrărilor. Am analizat situaţia, am discutat despre lucrări, despre volumul mare de muncă. La un moment dat, domnul director spune cu umor: <<Măi Roată, cât te odihneşti puţin, fă şi Abkantul Warts că s-a stricat>>. Am mobilizat echipa, ne-am consultat și am rezolvat şi Abkantul, înţelegând atunci că, dacă vrei şi ai bunăvoinţă, poţi mai mult chiar şi în situaţii critice. S-a dus vestea prin şantier și, de atunci, ori de câte ori mă vede vreun şef de secţie, repetă amuzați aceleaşi cuvinte: <<Măi Roată, cât te odihneşti puţin, ia fă şi asta>>. Cred că discuţia purtată atunci va rămâne în istoria Şantierului.”

(P)

Citit 2740 ori Ultima modificare Luni, 05 Noiembrie 2018 10:49