PIATRĂ SCUMPĂ (şi pic anonim)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Sunt în lacrimi...[lacrimi de fântână
care plânge (noaptea) să se umple
pentru setea sufletelor arse]...!...
Şi ce pietre!...numai pietre scumpe
 
ţin fântâna-n viaţă şi-n picioare,
pietre printre care cuiburi multe
scot (din vrăbii) semnul înmulţirii...
şi-au şi timp (cât lumea lor) s-asculte
 
ceastă pururi lăcrămare-n sine,
cest adânc dor/sens al însetării
din înaltul sufletelor arse,
scumpe-n veac de veacuri şi-acătării!
 
Sunt şi-aici şi-acolo...anonimul
strop zbucnit din piatră, printre pietre,
printre păsări, pentru tot ce-(afară
şi-năuntru) mai înseamnă sete!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 3449 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.