RECHIZITORIU (de/spre ADIO)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

mâine, la plecare, dac-o fi să vină,
am să-i spun adio dintr-o violină -
câtă aşteptare!... parcă mult prea multă!
parcă mult prea lungă!... oare mai ascultă?
dacă mai ascultă, n-are ce să-i facă,
n-are ce să-i spună celui care pleacă -
ea rămâne tristă, numai ea rămâne
sclavă dinspre-nscrisuri sfinte şi păgâne,
să-şi respecte rostul şi să ostenească
în vremelnicia surdă, omenească,
şi-n eternitatea treptelor divine,
fără glasul cestei scumpe violine!
n-are ce să-i facă, n-are ce să-i zică -
pentru-ntâia oară tremură de frică
şi-şi blestemă soarta, singură, (pe)-afară,
de necaz... fiindcă n-are cum să moară!
dinspre violină se aud solfegii -
jur pe toată viaţa, jur şi pe toţi vecii:
mâine, la sosire, dac-o fi să plece,
am să-i cânt adio, am să-i cânt... că-s rece!

Citit 2229 ori Ultima modificare Marți, 20 Aprilie 2021 16:52

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro