Baba arde și țara se piaptănă
Ziua de 8 Martie este ziua elogiului de gen feminin, în care urările specifice sunt acompaniate vizual de florile oferite „celor mai frumoase ființe de natură umană de pe Pământ”. N-aș fi pus ghilimelele, ca să nu se interpreteze, dar am sentimentul că tocmai am citat din opera unui bărbat politic din România, și-am zis să fiu respectuos cu proprietatea intelectuală a termenilor.
Cu ocazia acestei zile inefabile, cunoscutul orator politic special-democrat Marcel Ciolacu a lăsat jena și platitudinea retoricii cotidiene la o parte, pentru a rosti câteva slove de aleasă sensibilitate. Un adevăr crud, care ne doare: „Nu este ușor să fii femeie în România”.
Sincer, nu știu pe unde și-ar fi scos cămașa George Coșbuc, dacă i-ar fi trecut prin cap să fie contemporan cu domnu’ Marcel Ciolacu și ar fi auzit măgulitoarele vorbe ale epigonului său din Buzău. Asta ca să fiu blând, făcând o singură remarcă cu fior poetic. Numai una.
Nea Marcele, ai dreptate, bre! E foarte greu să fii femeie în România. Și-o spun, crede-mă, cu strângere de inimă. Cu aceeași jenă cordială aș îndrăzni însă să spun că e și mai greu să fii femeie în România, după ce trece ziua de 8 Martie. Ca să mă fac înțeles, ar fi de ajuns să-l citez pe un fost filozof din Făurei, acum paznic la organizația de partid din localitate: „E nasol să-l citești pe Mucenitzsche, pe uscat! Mai ales când ai revelația faptului că nici măcar ziua de 9 martie nu durează o veșnicie”.
Păcat că nu e 8 Martie în fiecare zi! Aș prefera să-l aud chiar și pe Marci compătimindu-le și flatându-le pe femei, decât să-mi amintesc cât de greu este la deal cu bărbații politici din România. În special cu ăia mici.
