„Pânza de păianjen” (titlu original "Cobweb") este un film horror în regia lui Samuel Bodin („Marianne”, din 2019) și se simte ca un basm gotic care prinde viață
Performanțele cu adevărat tulburătoare ale lui Anthony Starr și Lizzy Caplan (părinții lui Peter, copilul de școală generală care este victima bullying-ului școlar), precum și povestea efectiv subversivă fac ceea ce probabil va deveni un element de „așa nu”... Este un film ciudat care se concentrează pe traume familiale care bântuie foarte bine un individ.
„Pânza” începe ca orice film de groază pe care l-ați mai văzut, dar, încet, devine un film bântuitor și tulburător, cu o concluzie șocantă! Totuși, prin natura previzibilă, regizorul rănește narațiunea mai mult decât orice aspect - efecte speciale sau coloană sonoră. Filmul începe bine, aproape că vezi și acțiunea cum se deschide, daaaar, la scurt timp devine slaaab, fără noimă, dezlânat, iar partea de mijloc este aproape trântită și cu prea multe înfloriri. La domeniul „de groază” abia de avem o secvență spre sfârșitul filmului care rămâne una dintre cele mai interesante scene (să zicem!). În sine, filmul „Cobweb” nu are forță destul(ă) cât să fie impresionabil – memorabil! – pentru spectator.
Se consideră (și s-a demonstrat) că tehnicile cinematografice folosite în filmele de groază provoacă reacții psihologice în public. Aici, în „Pânza”, pare că regia a fost neinspirată, iar scenografia este neclară -comportamentul părinților filmului este discutabil în fiecare scenă, chiar înainte ca istoria lor să fie dezvăluită într-un punct culminant mai prost decât de obicei, și care ridică mult mai multe întrebări decât (le) răspunde în cele din urmă. Cât despre personajele negative, acestea sunt „pe față” negative, neinteligente, nu te surprind cu ceva (ceva sclipitor, măcar o replică să o poți folosi pe mai departe sau un gest aparte, care să uimească, să îți producă o reacție).
Singura reacție psihologică a spectatorului rămâne la final: CE a fost asta?!
Concluzie?
Această poveste nefericită nu se conectează în mod logic sau conceptual (început-cuprins-final), iar filmul „Cobweb” este dezamăgitor - se bazează în cele din urmă prea mult pe imagini și teme familiare de la prea multe alte filme anterioare ale genului și se termină cu un scâncet.
