Se poate spune că bugetul României trăiește din povești de succes. Condiția pe care povestea trebuie s-o îndeplinească pentru a deveni realitate este să producă efecte palpabile
La Cudalbi există tineri care, spre deosebire de mitologie, sunt oameni în aparență absolut normali. Rezultatele însă nu-i rezumă la această lipsă de relief pe care o presupune normalitatea. Sunt oameni care fac și se vede. Este vorba de Daniela și Adrian Mihalache și povestea lor de succes. Daniela Mihalache are calificarea de jurnalist, profesor de franceză și traducător, dar, ulterior, a absolvit ASE-ul, care a format-o pentru ceea ce avea să urmeze. Soţul său, Adrian Mihalache, este jurist. În 2005 au încercat marea cu degetul și au dat de urma banilor. Au accesat fonduri europene de 300.000 de euro, cu o cofinanțare de 50 la sută, care provenea din diverse împrumuturi, pentru a înființa o fermă de vaci. Au arendat terenul necesar cultivării hranei animalelor, pe care acum o produc în fermă, au cumpărat două tractoare, semănători, discuri și toate utilajele necesare, în cadrul proiectului de finanțare. Au construit împrejmuirile, grajdurile, silozurile și anexele, apoi au adus 35 de vaci Holstein din Germania.
"Astăzi avem o fermă modernă, cu 200 de vaci de lapte, instalații automate de spălare, de mulgere și răcire a laptelui. Vacile le montăm exclusiv artificial, cu material seminal adus din Statele Unite. Laptele îl distribuim către fabricile de profil, cisterna vine zilnic să-l preia. Exemplarele care nu mai sunt bune de reproducție, pentru că nu mai produc și mai mult consumă, care se numesc "reformă", sunt abatorizate. Speranța de viață la vaci este de zece ani. Masculii îi vindem, iar femelele le păstrăm pentru reproducere. În privința hranei de iarnă, în principal se folosește porumbul verde însilozat", ne-a explicat Daniela Mihalache.
Când trecutul ne urmărește
Cele mai multe probleme le ridică seceta, iar un sistem de irigații e aproape inaccesibil, fiind foarte scump. Nu putem să nu ne amintim cu o neputincioasă și acum inutilă indignare despre conductele de irigații care după Revoluție au ajuns la fier vechi, conduse cu sârg funebru de noii antreprenori - ai completărilor. Așa se numeau eufemistic actele de haiducie prin care, în comunism și imediat după aceea, clasa muncitoare redistribuia bogăția acumulată în sistem, nu fără știrea, dar, în mod clar, fără voia acestuia. În plus, nicio societate nu asigură producția împotriva riscului de secetă. Întreprinzătorii fac furaje atât cât pot, iar când nu, le cumpără, dacă își permit. Subvențiile sunt foarte mici la noi, comparativ cu Ungaria sau Polonia.
"În momentul de față, după patru ani de secetă, pierderile agricultorilor sunt de ordinul miliardelor. Sunt ani când recolta e afectată sută la sută. În zonă, grindina nu a produs mari daune, nu acesta e pericolul. Anul ăsta, culturile de primăvară sunt compromise. Mai ales fermierii din Câmpia Română sunt grav amenințați de deșertificare. Acum avem mâncare pentru animale, dar în viitor, când nu le vom mai putea alimenta, va trebui să le sacrificăm", ne-a mărturisit Daniela Mihalache.
N-aș vrea să încheiem această poveste frumoasă într-o cheie dramatică. Sigur că funcționând în sistemul Uniunii Europene, fermierii vor fi ajutați sau măcar compensați pentru pierderile suferite. Dar, ca să ne poată ajuta alții, trebuie să ne ajutăm noi înșine. Familia Mihalache a găsit soluția în diversificarea activității: înființarea unei vii și a producției de vin, pe care deja au început-o, dar care va face obiectul unei noi istorisiri în curând.
