Ansamblul folcloric "Cununiţa Satului" din Liești a luat naştere în anul 2007, în urma unui parteneriat între Primăria Liești, Consiliul Local și Biserica "Sf. Cuvioasă Parascheva" din Lieşti. În cadrul ansamblului funcționează un grup folcloric de jocuri populare, grup vocal și soliști. Ansamblul de dansuri "Cununița Satului" a devenit deja un nume bine-cunoscut, prin prezența continuă la festivaluri naționale și internaționale.
Istorie succintă a ansamblului
De-a lungul timpului, în cadrul ansamblului s-au succedat mai multe generații de dansatori, care au format fiecare la vremea lor nucleul grupului.
Ansamblul a fost câștigător al Festivalurilor Naționale de la Bacău, Brăila, Neamț, Cluj, Mangalia, Târgu Ocna, Tecuci, Focșani, Constanța, Ilfov, Vaslui, Zărnești, Prisăcani sau Fălticeni. Şi nu numai că a ținut capul de afiș al multor festivaluri și concursuri, dar a câștigat trofeul și la Festivalurile Internaționale din Mangalia și Republica Moldova.
Coregraf al ansamblului este Mioara Dibu, în vârstă de 52 de ani, din Tecuci, mamă a doi copii.
Grupul copiilor lieșteni, câștigător al multor confruntări artistice naționale și internaționale, reprezintă elita în dans a unei comune până acum anonime. Lieștiul era cunoscut mai curând pentru ponderea artiștilor romi, industria distilării cu alambicul și interconectarea bănoasă cu sursele fierului vechi. Aceste îndeletniciri au lăsat în urmă densitatea notorie a palatelor de la Liești. Turnulețele lor își valsează nemișcarea în intervalul abrupt dintre minaretele istorisirilor arabe și castele precum al lui Roș-împărat din poveștile nemuritoare ale românilor.
Tradiţiile strămoşeşti ne fac unici în peisajul european
"Scopul principal al activităţii ansamblului este de a păstra şi transmite folclorul autentic din zona Dunării de Jos, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti care ne fac unici în peisajul european. În cadrul programelor ansamblului, copiii învaţă dansul autentic popular, alcătuirea costumului popular, cântecele vechi şi obiceiurile strămoşeşti cu ocazia nunții, botezului sau evenimentelor laice, așa cum au fost ele păstrate de bunicii noştri", ne-a declarat Mioara Dibu.
Este coregraf, fostă dansatoare la "Doina Siretului" din Tecuci și cândva colegă de scenă cu maestrul Paul Buța de la Teatrul "Nae Leonard" Galați. A avut colaborări cu Casa de Cultură Tecuci ca artist amator încă din 1989. A absolvit cursurile de coregrafie organizate de Asociația Coregrafilor din România, condusă de Marin Barbu, cunoscut astăzi din spectacolele de televiziune ca Nea Mărin.
În 2006, Mioara Dibu a aflat că la Liești se caută un coregraf pentru un ansamblu de dans. "Otilia Gabor, soția preotului, a înființat, în calitate de președinte, Asociația Culturală «Cununița Satului». În cadrul acesteia funcționează grupul folcloric de jocuri populare, coordonat de mine. Profesorul Gheorghe Ignat se ocupă de grupul vocal și de soliștii individuali. În 1969, exista în comună un ansamblu folcloric. Am început cu zece copii. Primul spectacol la care au participat a fost pe 1 decembrie 2007, după doar vreo şase luni de la inițiere. Am început în forță în 2009, când am participat la festivalul internațional «Dobroge, Mândră Grădină», organizat tot de un lieștean, stabilit în Constanța, Ovidiu Roșca, unde am luat mențiune. Astăzi, la noi activează 100 de copii, cel mai mic are 5 ani, cel mai mare, 20. Unii dintre ei sunt nepoți ai celor care au început la Liești dansul", ne-a spus Mioara Dibu.
Costume tradiționale alese cu grijă
Nu numai dansul în sine reprezintă epicentrul prestației acestui ansamblu. Portul popular e unul din vectorii de promovare a tradiției, duse mai departe de costumele cu bundiță, catrință, ie și brâu, pe care le îmbracă pe scenă copiii. Ele nu sunt ieftine deloc, costă peste 2.000 de lei fiecare și, în plus, trebuie schimbate periodic, pentru că dansul le uzează. Sunt cumpărate de primărie. O parte dintre ele sunt făcute la Mănăstirea Adam, de măicuțe, cusute de mână, sunt costume autentice, o altă parte sunt din Tismana, comandate la un meșter popular. Se folosesc pantofi de dans, nu opinci, aceștia sunt lucrați de un alt meșter popular, Grigore Lup, din Cluj, care lucrează pentru multe ansambluri din țară. În zona asta a Moldovei se joacă multe bătute, opincile sunt mai puțin comode la astfel de dansuri. Pe de altă parte, vechi fotografii și foile de zestre din arhive arată că țăranii nu purtau numai opinci, ci și pantofi sau cizme.
Dansul, ca modalitate de a comunica povești, trăiri sufletești sau idei în mod artistic, are o veche tradiție. În antichitate, la sumerieni și egipteni, dansul era ritual de comunicare cu divinitatea. În Europa, precursorul grec al horelor noastre este Choricul, dans care juca un rol fundamental în teatrul grec. Prima menționare a horei la noi a fost făcută în 1716, de Dimitrie Cantemir, în "Descriptio Moldaviae", dar cel mai vechi dans rămâne "Călușarul", inclus în 2005 în patrimoniul UNESCO, și era o manifestare de cult cu tangențe oculte, din perioada precreștină.
