Compania creşte 165.000 de pui din hibridul Lohmann Brown şi produce peste 50 de milioane de ouă cu coaja maro pe an, în trei ferme, două aflate în comuna Matca și una în comuna Corod, toate dotate cu mașini de sortare automate. Halele celor trei ferme au fost modernizate cu fonduri europene, în anul 2006.
Creșterea găinilor ouătoare respectă cele mai înalte exigențe de spațiu individual și mișcare, impuse de Uniunea Europeană (UE), cuști de cazare noi cu adăpătoare și jgheaburi de furajare și colectare a ouălor. Transportul se face pe bandă automată până la magazia de colectare, unde ouăle sunt puse în cofraje, sortate pe greutate cu ajutorul mașinilor automate care au o capacitate de 25.000 de ouă pe oră.
Pui din Austria, furaje din Brazilia și Argentina
"Furajele sunt produse de noi, în afară de premixuri, pentru că avem ceva teren, 200 de hectare pe care producem porumb și grâu, iar restul îl procurăm de pe piață. Cel mai scump e șrotul de soia, pe care îl aducem din Brazilia și Argentina. Cultura de soia cere apă foarte multă și la noi s-au furat instalațiile de udare imediat după Revoluție, sub ochii autorităților. Costul furajului este de 70 la sută din prețul oului, restul îl reprezintă celelalte cheltuieli, logistică, salarii, carburanți, curent electric etc.
În urmă cu 12 ani, prețul oului la poarta fermei era de 30 de bani și a rămas neschimbat până în 2022, când a crescut, odată cu cel al materiilor prime. Acum este 40-57 de bani oul, în funcție de mărime.
Puii hibrid, importați din Austria, i-am ales pentru viabilitatea foarte bună și un procentaj de 96 la sută în vârf de ouat. Păsările din acest soi mențin un platou mai lung de ouat, între 55 și 77 de săptămâni. Producția e contractată de firme din București, Suceava, Iași, Bacău, din zona Moldovei, dar și din Ardeal", ne-a explicat directorul și acționarul firmei, Ion Gavrilă.
Concurență neloială a produselor din Ucraina
Managementul în această afacere trebuie să facă față multor impedimente. Lipsei forței de muncă i se adaugă necesitatea de conformare la regulile UE de mărime a spațiului alocat păsărilor.
O mare problemă este concurența neloială a produselor din Ucraina, care invadează piața în mod ilegal cu produse care reprezintă de altfel un pericol pentru sănătate, aceste produse nerespectând nicio regulă.
Multe probleme au fost provocate de îmbolnăvirea puilor cu salmonella, pentru care nu se acordă despăgubiri. Condor, ca de altfel toate firmele românești, primesc subvenții mult inferioare celor pe care le primesc polonezii, cehii, maghiarii, iar asta e o ineficiență imputabilă reprezentanților noștri la UE, de vreme ce nu s-a semnalat nicio defavorizare intenționată a României față de alți concurenți de pe piața comună, dar noi continuăm să primim subvenții inferioare.
"Multă vreme a trebuit să facem față concurenței neloiale a altora, care cumpărau ouă de afară pe nimic, care nu respectau nicio regulă și le ștampilau ca fiind conforme. După aderarea la UE, aceste practici sunt mult mai controlate. Nu avem oameni, nici ca număr, dar nici personal calificat, nu mai vin la angajare electricieni, instalatori, lucrăm cu pensionarii pe care i-am adus înapoi. Noi asigurăm pe plan local asistența medicală a puilor, dar a apărut o nouă regulă care ne cere să permitem să vină doctorul comunei. Eu nu sunt de acord, cum să vină medicul care merge în tot satul, să-mi îmbolnăvească găinile?", ne-a declarat Ion Gavrilă, care la vârsta de 75 de ani lucrează peste zece ore pe zi.
Lipseşte legislația care să ajute investitorul privat
Ion Gavrilă, care a fost și președinte de CAP, cunoaște foarte bine, prin comparație, problemele cu care se confruntă fermele noastre. Unele dificultăți, aproape depășite în trecut, au revenit în actualitate. Irigațiile, conservarea industrială, liniile de prelucrare superioară a subproduselor precum penele, lâna, care acum au dispărut complet, dar care ar reprezenta posibilități de dezvoltare viitoare. Acestea nu se pot realiza pe termen scurt, nu numai din cauza lipsei de mână de lucru, ci și din cauza lipsei unei legislații care să ajute investitorul privat, subvenționări ale unor sectoare deficitare. Iată de ce nu vom avea curând aceste industrii înapoi: "Vindem găinile care au depășit stadiul eficienței la ouat cu prețuri de la un leu la trei-patru lei bucata. Nu avem personal ca să realizăm propriul abator sau pentru a deschide o fabrică de conserve. Penele se aruncă, dar eu păstrez tradiția de a crește câteva zeci de oi, a căror lână o arunc. Industria textilă, care ar fi trebuit să prelucreze aceste produse nu mai e rentabilă, din cauza importurilor. Înainte mai adăugam până la 3 la sută în meniul păsărilor făină de pește, nu se permite mai mult. Se mai găsea la Brăila, acum a dispărut complet", ne-a declarat cu vădită tristețe Ion Gavrilă.
L-am întrebat cum se pot remedia aceste probleme și ne-a răspuns dând din umeri: "Fiecare se descurcă cum poate"
Din procesarea acestor informații se desprind o mulțime de oportunități de afaceri, acolo unde sunt semnalate impedimente. Ar exista și dorință de implicare managerială, ar exista și surse de finanțare. Avem așadar nevoia, care deschide piețe, avem disponibilitățile, nu mai rămâne decât ca statul să creeze stimulentele și facilitățile necesare. Facilitățile și restricțiile pieței comune reprezintă o combinație căreia statele foste comuniste, acum membre ale UE, i-au găsit rezolvarea juridică, pe care o exploatează din plin, noi încă nu. Mingea e în terenul legiuitorilor și în cel al diferitelor organizații ale investitorilor. Memoria lipsurilor devenită prin comoditate un veritabil confort la noi a născut criterii de stivuire, în loc de rotație, astfel că la noi mingea e încă pătrată.
