La Galați, Dunărea este calmă, deocamdată, și ne rugăm să rămână așa. Privind în zare, pescarii amatori care se bucură de soarele sfârșitului de septembrie se arată încrezători că „nu va fi nimic, la noi, nu vine apa mare, au fost ani cu debit mult mai mare și acum am citit că e în scădere, slavă Cerului”.
Văzând apa cum sclipește calmă în soarele dimineții de 24 septembrie, parcă nici nu-ți vine să crezi ce furioasă a trecut prin Ungaria, unde localitățile de pe cursul ei în aval de Budapesta continuă să se lupte cu apele. La Kismaros, peste 100 de locuințe au fost inundate, iar armata a construit un dig provizoriu, din saci de nisip și folie impermeabilă, pentru a opri trecerea apelor. Spre deosebire de inundațiile din județ de la noi, unde oamenii nu au avut niciun semn, în 15 minute de la începerea ploilor apele crescând deja la nivel de torent, despre Dunăre se știa că va veni mare, iar vecinii noștri s-au putut pregăti.
Citește și Unda de viitură pe Dunăre se apropie de Galați. Autoritățile monitorizează cotele fluviului
La rândul nostru, stăm cu ochii pe ea. Văzând însă cât din mal este uscat, semn că apele sunt, încă scăzute, îți este greu să crezi că, în doar câteva zile, sunt așteptate să urce cu peste opt metri. Pentru moment, bărcile de agrement ale gălățenilor stau la ancoră, așteptând distracția de weekend, cluburile nautice au câte un om de pază, dar nimeni nu este speriat de perspectiva unor ape mari. Până la urmă, toată lumea știe că promenada e zonă inundabilă, la o adică, toți am mai văzut-o sub apă. Evident, o asemenea chestiune nu ar fi deloc profitabilă pentru terasele de pe vapoare și de pe mal. Și așa, clienții s-au cam speriat de perspectiva venirii unor leșuri de animale pe Dunăre, aduse din județ, după inundații.
Apa Dunării e tulbure, dar nu prea murdară, ascunzând bine zbuciumul torentelor de ploaie care au ajuns și în ea, prin Siret. Ici, colo, câte un buștean plutește pe mijlocul șenalului, făcând să ne crească ușor pulsul, dar nu e, din fericire, decât un lemn. Pe mal, se plimbă lejer bicicliști și pietoni de vârsta a treia, un copil se bucură să fie unicul utilizator al locului de joacă, unde, după-amiaza, nu ai loc să arunci un ac, iar pe mal, la scări, pescarii schimbă ponturi, impresii și momeli. E liniște, iar oamenii se bucură de asta și se roagă ca lucrurile să rămână așa. În aval, la AFDJ, vechea tabelă de pe mal unde se afișau cotele fluviului nu se mai folosește, dar a rămas la locul ei, martora mută a altor zile, când fluviul ne bătea, rece și de neînfrânt, la ușă.
