Până la zăpezi, din care în ultimii ani nu prea am mai văzut, şi ploile sunt din ce în ce mai rare, iar după-amiezele calme, în care melcii ies la plimbare după ploaie pe aleile dintre blocuri, din ce în ce mai rare.
Imaginea de azi a fost surprinsă de fapt vineri, 12 septembrie, după ce o scurtă ploaie speriase copiii ieşiţi la joacă, iar pe aleile rămase libere micii sanitari ai grădinilor se grăbeau - un fel de a spune, evident, că doar vorbim despre melci! - cine ştie unde, fără să ţină cont de pericolele de dincolo de bordură.
Când eram copil, bunicii îmi spuneau mereu să iau melcii cu grijă şi să-i duc la loc, în grădină, fiindcă "au şi ei rostul lor". Crescând, am aflat că joacă un rol în ecosistemul grădinii, fiind capabili să recicleze părțile moarte sau deteriorate ale plantelor.
Acum, înţeleg că beneficiile lor sunt limitate, fiind dăunători grădinilor, distrugând atât florile, cât şi legumele, cărora le mănâncă frunzele. Printre metodele de combatere non-chimice se numără aerarea solului prin lucrări mecanice încă din toamnă. Alte soluţie similară este adăugarea de cenușă pe lângă plante în grădină. În ceea ce priveşte chimicalele, există substanțe autorizate, care se pot procura de la magazinele de specialitate.
Partea bună a lipsei ploilor este că nici melcii nu prea proliferează, în lipsa umidităţii din sol. Partea mai puţin bună e că nici copiii nu mai ştiu vechile cântece cu care scoteam noi melcii din cochilii...
