Pe o alee din Micro 17, o pisică fără stăpân s-a oprit o clipă, lăsându-l să o mângâie pe un bărbat înalt şi subţire, care-i vorbea aproape în şoaptă, dezmierdând-o nu doar cu mâna, ci şi cu glasul şi cuvintele pe care noi toţi le folosim când ne adresăm fie unui copil foarte mic, fie unui animal blând şi drăguţ. Interesant este că pisica aceasta nu-i neapărat blândă, fiind mai degrabă obişnuită să fugă de oameni, deşi, este clar, cineva o hrăneşte. Dar, cumva, în lumina blândă a finalului unei dimineţi de octombrie, pisica a simţit că omul care se oprise s-o mângâie şi care purta în piept însemnul de doliu, avea mai multă nevoie, în acel moment, de căldura acestei mângâieri. Fiindcă, dăruind alinare, o şi primea, la rându-i, într-o clipă în care-i era atât de necesară. Semn că Dumnezeu vine atunci când avem nevoie şi nu mereu în forma în care-l aşteptăm.
Poza zilei. Cine cui îi alina durerile? Scris de Anca Spânu
Etichetat cu
Anca Spânu
Articole recente - Anca Spânu
Poza zilei. Gunoaiele, marca naţională? Poza zilei. Când rămâi cu TIR-ul în drum Din 10 decembrie, o nouă expoziţie la Muzeul de Artă Vizuală Ce recomandă poliţiştii populaţiei. Unde sunăm pentru sesizări despre „pocnitori” Cele mai multe produse pirotehnice nu se vând persoanelor fizice
Mai multe din această categorie:
2 comentarii
-
postat de CorinaLuni, 27 Octombrie 2025 09:13136.255.219.***Felicitari pentru articol!313
-
postat de MIȘUDuminică, 26 Octombrie 2025 17:395.13.131.***Bravo Anca, f frumos, te felicităm pt articol!!340

