Pe o alee din Micro 17, o pisică fără stăpân s-a oprit o clipă, lăsându-l să o mângâie pe un bărbat înalt şi subţire, care-i vorbea aproape în şoaptă, dezmierdând-o nu doar cu mâna, ci şi cu glasul şi cuvintele pe care noi toţi le folosim când ne adresăm fie unui copil foarte mic, fie unui animal blând şi drăguţ. Interesant este că pisica aceasta nu-i neapărat blândă, fiind mai degrabă obişnuită să fugă de oameni, deşi, este clar, cineva o hrăneşte. Dar, cumva, în lumina blândă a finalului unei dimineţi de octombrie, pisica a simţit că omul care se oprise s-o mângâie şi care purta în piept însemnul de doliu, avea mai multă nevoie, în acel moment, de căldura acestei mângâieri. Fiindcă, dăruind alinare, o şi primea, la rându-i, într-o clipă în care-i era atât de necesară. Semn că Dumnezeu vine atunci când avem nevoie şi nu mereu în forma în care-l aşteptăm.
Poza zilei. Cine cui îi alina durerile? Scris de Anca Spânu
Etichetat cu
Mai multe din această categorie:
1 comentariu
-
postat de MIȘUDuminică, 26 Octombrie 2025 17:395.13.131.***Bravo Anca, f frumos, te felicităm pt articol!!111
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
