Pe o alee din Micro 17, o pisică fără stăpân s-a oprit o clipă, lăsându-l să o mângâie pe un bărbat înalt şi subţire, care-i vorbea aproape în şoaptă, dezmierdând-o nu doar cu mâna, ci şi cu glasul şi cuvintele pe care noi toţi le folosim când ne adresăm fie unui copil foarte mic, fie unui animal blând şi drăguţ. Interesant este că pisica aceasta nu-i neapărat blândă, fiind mai degrabă obişnuită să fugă de oameni, deşi, este clar, cineva o hrăneşte. Dar, ...

Uneori, frumosul de lângă noi e mic şi e puţin, la fel de insignifiant precum această inimioară pierdută de cineva în oceanul gri al caldarâmului. Îţi trebuie răbdare şi atenţie să-l vezi, să-i accepţi prezenţa şi să o laşi să îţi inunde sufletul. Este atât de uşor să vedem doar răul... Suntem antrenaţi aşa, condiţionaţi de propria noastră umanitate. Dar pentru a accepta că binele există şi el, pentru a-l aduce la suprafaţă şi a-l arăta lumii, trebuie să ...