Nu vorbim de grupuri organizate în acel sens al ”mafiei”, care complotează pentru un scop ilicit, ci de organizarea instituțională, care ne îndeamnă să ne informăm doar din surse autorizate și oficiale. De cele mai multe ori, mediatori în transmiterea mesajelor autorităților suntem noi, jurnaliștii, unul dintre scopurile fundamentale ale gazetăriei fiind acela de a informa. Un demers și el încartiruit, în majoritatea cazurilor, de un hățis birocratic între jurnalist și instituție, fără de care nu se poate realiza ”transmiterea”.
Din nefericire, uneori chiar și noi, mijlocitorii în ale comunicării dintre instituție și cetățean, suntem în situația de a nu fi informați, în ciuda multelor căi pe care le au autoritățile la dispoziţie pentru a-și face cunoscute ”zicerile”. Indiferent că este vorba de realizări, de informații utile publicului sau chestiuni mai puțin plăcute, ar fi de dorit ca omul căruia i se recomandă să nu plece urechea la ce aude pe TikTok, pe Facebook sau în tramvai să aibă garanția că poate afla la timp și prin canale patentate, credibile. Asistăm astfel la o relație fracturată logic sub aspect informațional între instituții și opinia publică, la fel ca și în cea dintre autorități și media, pusă astfel într-o dilemă de poziționare.
Un exemplu elocvent s-a petrecut la Galați, săptămâna aceasta. A venit din partea unei structuri care nu se află la prima sincopă de comunicare, deși se ocupă cu gestionarea unei problematici extrem de sensibile și într-o dinamică crescătoare: cea a străinilor, și nu a oricăror străini, ci aceia care caută refugiu la noi, veniți din zone foarte sărace sau de conflict, din alte culturi, deseori monitorizați de servicii și aflați în situații delicate. Și în privința cărora, fără a fi xenofobi sau naționaliști în sensul extremist, ne-ar interesa, pe mulți dintre noi, să mai ştim din când în când câți sunt, de unde vin și ce fac aici. Imigrările ar trebui, ca structură care gestionează astfel de chestiuni și persoane, să fie transparente, să știe și gălățenii că instituțiile care sunt finanțate și din banii lor sau un mare centru de cazare a refugiaților întreținut și din taxele lor au un sens.
Zilele trecute, la noi în urbe s-a pus la cale un mare exercițiu internațional în are au fost testate toate capacitățile de intervenție în cazul unui mare val de migranți, care ar depăși capacitățile normale de găzduire de pe flancul estic. O problemă de care, poate, gălățenii și nu numai, ar fi vrut să știe. De ce nu s-a știut decât după, printr-un comunicat lipsit de substanță, postat obscur pe site-ul structurii centrale, nu putem ști cu certitudine, doar bănui. Într-un context geopolitic extrem de delicat, cu războaie în apropiere și cu mulți români captivi ai dezinformării de pe rețelele sociale, ”virusați” și alimentați în privința ajutorului dat de România Ucrainei, autoritățile mențin batista pe țambal și, cu o muțenie inexplicabilă, își rezumă existența la faza de raport. Toate, cu costul întreținerii organizate a erorii, soldate cu ”culturalizarea” în masă pe TikTok.
