Acum, atunci, mereu, spre nicăierea,
mai mult şi mai adânc şi mai departe...
unde nici moartea nu mai prinde viaţă,
unde nici viaţa nu mai strigă moarte,
când niciodată întră-n totdeauna
şi totdeauna intră-n niciodată,
când piere când şi când se surpă unde,
când tot nimicul iarăşi (nu) s-arată!
Şi-aici, şi-acolo, orişicând...iubire
oriunde, iar, departe şi aproape...
triumful destrămării înainte
şi înapoi n-ajunge, nu încape
sărutul sec şi crud al amăgirii
cu lacrimi goale-n colţuri de batistă,
zadarnic tocmai când şi tocmai unde
nici veci, nici nicăieri...nu mai există!
