Mai mare dragul să stau în uşa/faţa bordeiului şi să ascult recitaluri lungi de Poezie în zile şi nopţi nemaipomenite de pe timpuri şi vremuri antice! Regale cu poeţi vii, din poeţi vii şi din poeţi morţi! Cu actori profesionişti şi amatori! Şi cu ascultători sătuli de prezentul material ticălos! Cu premii mai abitir decât Atunci, în Grecia şi în Roma, când locul trei era un trandafir de Aur, locul doi era un trandafir de Argint şi locul întâi era un trandafir Natura ...

Ce toamnă, zic: frumoasă, criminală, se/duce, umple sufletul cu spini…!… aşa s-alege pulberea şi scrumul din lampa mea cu zece aladini!   Aşa se surpă visul din castelul plin cu ilene, zmei şi făt-frumoşi, aşa cad caii verzi şi tac pe vale, pe deal, mâncaţi de lupi majestuoşi!   Văd…a rămas o pasăre pe sârmă… şi-aud simfonic, sec: da! da! da! da!… şi tace lângă lampa sfărâmată, cu aladini din răsărirea mea!   Îţi cer iertare, toamnă, majestate, ia-mă ...

Îşi face bordei în coasta lui moş Ghiţă Fluture şi a ţaţei Niculina. Coasta de din vale de gardul lor, nu coasta lor anatomică, desigur. Nu s-a zbătut să obţină aprobare pentru a-şi ridica palatul subpământean. Că doar n-o să vină edilul rural să-i dărâme cuibarul subteran. Şi, chiar dacă va catadicsi  să vină, n-are decât. La mintea lui (şi la mintea celor ca el) te poţi aştepta să apară cu vreun ordin de evacuare, cu vreo amendă contravenţională, cu poliţi ...

când cade semnul crucii cu fruntea în ţărână şi steaua se îneacă pe malul celălalt poetul limpezeşte izvoare de fântână spărgându-şi trist ulciorul cu ochi de diamant   şi cumpene-n uitare şi ciuturi înnoptate prea multe rugul iernii privighetori a vrut le mângâie venera cu braţe retezate plecarea până-n casa cu cearcăne de lut   cum poate fără centru şi raze să rămână haloul de cerneală deschis şi paradox când cade semnul crucii cu fruntea în ţărână î ...

şi tot stăm şi tot stăm de atunci pân-acum cu privirea pe jos şi pe sus şi pe drum poate vii să ne spui cele zece porunci şi tot stăm şi tot stăm de acum pân-atunci   tot privim tot privim de acum înapoi poate vii să fumăm o ţigară de foi să scurtăm pân-la vis timpul nopţilor lungi tot privim tot privim înainte de-atunci   înainte de-acum înapoi de atunci tot călcăm tot călcăm cele zece porunci poate vrei să venim înainte de-apoi într-o noapte de vis şi-o ţiga ...

Din ce în ce mai sărac şi mai greu, din ce în ce mai fără de calciu şi fără de perspective, abia se mai ţine pe picioare, abia mai reuşeşte, cu chiu-cu vai, să nu cadă şi să nu-şi rupă gâtul, să nu-i stea inima de care avem atâta şi atâta trebuinţă. Putregăios ca străsalcia de la străfântâna lui străbunicul, Majestatea Sa se sprijină de aer şi, cu glasul din ce în ce mai stins, strigă după ajutor în pustiu. Îl aud în fiecare clipă. Fiindcă nu se poate odi ...

Sărmanele cărÅ£i! Ba nu! Sărmanul homo sapiens! Le-a Å£inut în garaj, nu a mai găsit ciocanul din cauza lor, iar acum le azvârle!...Ce spectacol trist! Mă uit...ÅŸi-mi dau lacrimile! CărÅ£i mucegăite, prăfuite, nenorocite! NiÅŸte păsări în agonie! Lungi, mari, scurte, negre, albe, colorate! Unele sunt cu ochii definitiv deschiÅŸi înspre cerul pe fruntea căruia sapiensul tocmai ÅŸi-a turtit Å£igara! Altele-s cu ochii definitiv închiÅŸi, să nu mai vadă-ntru pururi atâta blestemÄ ...

Moto: "Înclin să cred că ai dreptate/ când spui orice despre eternitate!" (Consilier de Taină)   Cuvânt...dinspre linişte, slugă şi rege aşteaptă şi tremură, poate mai plouă... Doar ochiul din altă lumină-nţelege un ţipăt de pasăre ruptă în două!   S-apropie îngerii dinspre cuvinte, pedeştri şi trişti ca fântânile moarte... Va fi înapoi ce a fost înainte: ave Maria Mariilor toate!   Pe scara iluziei...vremea se frânge....! pe foc...mamelucii azvârle icoane...! ...

Şi strig frumos, acum, cât se mai poate fi-n clipă strâns, încet şi efemer: nu fac nimic pentru eternitate, nu-i dau, nu-mi dă, nu-mi cere şi nu-i cer!   A vrut să-mi dea...mi-a dat odinioară, dar a poftit şi-obrazul celălalt, i-am spus că-i surdă, lacomă şi chioară, sardonică la rece şi la cald!   M-a pălmuit, mi-a zis cuvinte grele stăpâna asta-n aer şi în vid, m-a dat de-a berbeleacul printre stele, m-a spus la moarte şi m-a poreclit!   I-am spus şi-i spun cu toa ...

Mă duc pe strada Cluj, exact în colţul unde aceasta dă nas în nas cu strada Oltului şi unde bădia Nicu Cristea are "Istina", un magazin mic de statură şi foarte scurt în lungime şi-n lăţime pe partea stângă, în care (de la opt la şaisprezece) stă parasimpatica doamna Valentina şi vinde de-ale gurii, dar nu numai. Mă duc să-mi târguiesc o jumate de rahat "Mirela", că tocmai a băgat proaspăt badea Nicu-n prăvălioară. Să nu credeţi că-mi iau ca să fac bici din dânsu ...