În Piațeta Florilor de Tei, timpul pare a sta-n loc. Se așteaptă un „Înaripat”, un monument realizat de George Sorin Purcaru, promis de Primărie cu surle și trâmbițe, după cum anunța „Viața liberă” în martie. De patru primăveri, gălățenii privesc la locul unde ar trebui să fie aripile, dar nu văd decât o groapă de pământ, un monument al promisiunilor neîmplinite.
Și, ce să vezi, în jurul acestei gropi, se desfășoară an de an un spectacol uluitor: crizantemele! Fără fanfară, fără contracte pe bani grei, fără licitații contestate, ele înfloresc cu o precizie elvețiană. Își fac datoria cu un strop de apă și mult soare, deși sunt sufocate de buruieni cât casa și acoperite de o copertină portocalie, parcă menită să ascundă rușinea edilitară.
Dacă Primăria ar funcționa cu atâta eficiență și cu un buget atât de mic (doar apă și soare), oare am avea orașul SF promis în campanii? Ar fi o minune mai mare decât statuia în sine! Până atunci, însă, rămânem cu groapa, copertina și crizantemele care aplaudă tăcute, fiind singurul lucru care funcționează la timp în Piațeta Florilor de Tei.
