Inimă de piatră, inimă de piatră,zvârle-te-nspre geamul sufletului meu.mi-i aşa de toamnă de la deal la vale,şi din colo-ncoace, şi mi-i foarte greuîn singurătatea asta hotărâtăsă mă suie-n unghiul cum paingi şi praf,unde stă icoana celui care-mi cerevamă din albastrul sângelui moldav!Sparge-l... poate-mi intră strălumină-n oase,din alcătuirea timpului trecut,când erai mai caldă şi când Sfarmă-Piatrăera cel mai mare, cel mai cunoscut!Mi-i aşa de toamnă de la deal ...

Pe dealul meu cu flori de câmp te scriu încet,ca pe un Psalm... şi te păstrez ca pe-un Secret,şi te citesc şi te-nţeleg:numai cu tine sunt Întregşi numai tu mă-nvredniceşti să nu mai credcă n-am să fiu ce nu mi-ai spus, dar ai lăsatun Semn de Carte şi un Semn de Ne/Uitattot mai adânc, tot mai adânc,în ochiul drept şi-n ochiul stângşi-n ce-am ştiut că nu-i nici Strâmb şi nici Păcat!Pe dealul meu cu flori de câmp aştept mereuşi tot mă rog şi tot mă sui la Dumnezeu, ...

Un fluture de toamnă, rătăcit, erou târziu în efemeritate: alb în zigzag, printre deşertăciuni şi printre resemnări ne/vertebrate, un fel de-a fi năuc şi temerar, naiv cu nota zece la purtare, un gest al vieţii, ultim, delicat, aşa, ca o batistă-n fluturare! [ce pur şi simplu-ntr-un aiurea trist sub talpa toamnei ne/câştigătoare!] Şi într-acelaşi strâmt jur-împrejur parcă-i din ce în ce mai mult afară, şi timp şi loc mai larg în efemer, să văd cum veştejirea î ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului, la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi ce ...

Colegul meu de şcoală, de bancă şi de viaţăse duce-acum, spre zare, spre dincolo de zare,se duce după neguri şi după timp şi vreme,sub lut, sub dumitriţe, sub lege şi-ntâmplare! Se duce să găsească o lume mai curată,cu sufletul mai tandru, mai demnă-n cele toate,mai naltă şi adâncă-n blândeţe şi-n smerire,cum credem că ne-aşteaptă n-acea eternitate! Se duce să-ntâlnească învăţătorii noştri,părinţii şi colegii plecaţi mai înainte,plecaţi să pregăteasc ...

Nimic de zis - într-un acord minorşi-ntr-o secundă, Alfa şi Omegabolborosesc şi clocotesc şi spuntot ce n-a spus, în veac, Bibliotecatuturor celor Lumi care au fostne/vertebrate şi ne/putincioase,ne/drepte, ne/atinse de blestem,ne/demne-n chip şi fel până la oase![şi-abia-i la Început, când nu se ştiece (nu) va fi de-acu-ntr-o Veşnicie!]Nimic de zis - un dezacord minor,cu Alfa şi Omega-ntr-o secundă,desprinde şi cuprinde tot ce (n)-auştiut/avut s-ascundă, să n-ascundătoţi ...

Ne/aşteptat... se-nclină, se-ndoaie şi se strâmbăcorect, pe ne/simţite şi până la oprire,îşi pierde răsuflarea, se-ngroapă-n Sine, tandru,anticipând Latenţa din care-o să-(şi) inspirealt Început... şi altă (parcă aceeaşi) goanăspre-afară, unde-ntruna-ncolţeşte Ne/Sfârşitulşi unde se frământă triumful Amăgirii,sub Semnul unui Unu... (zis nenea Mucalitul!)Ne/sinchisit... porneşte-(n) Ideea că (se) suie,pogoară, stă, clamează, scrâşneşte, râde, plângepe um ...

Oare de ce, Lumina mea, n-ai stat la rând? de-atunci te strig şi te aştept, ştii tu de când – te rog s-auzi, te rog să vii printre cuvinte, printre vii, crizantemând, crizantemând, crizantemând! Şi câte toamne-au mai plecat...şi s-au întors fără surâsul tău frumos, cel mai frumos – de dorul tău trăiesc încet şi nici în moarte nu mai cred, singurătatea mi-a ajuns până la os! De dorul tău se duc secundele-napoi, se duc s-aducă cel Trecut cu amândoi, s-aducă tot ...

Mi-aduc aminte vremea toată, timpul tot,atunci şi-acolo, în grădină, lângă nord:ploua curat şi drept, ploua...eram tustrei, sigur că da:eram cu domnul Dumnezeu şi maica mea!Mi-aduc aminte tot ce (n)-am ne/cunoscutatunci şi-acolo, în ogradă, lângă sud:tăceam încet, cu taica meu...şi numai bunul Dumnezeune auzea tocmai hăt, hăt...din Empireu!Tata cioplea o cruce pentru tatăl lui,să nu se creadă că a fost al Nimănui...şi să i-o ducă la mormânt,ca un creştin şi lăcră ...

(Te)-ai răsărit dintr-un demult îndepărtat,blândă şi dreaptă, într-o margine de sat –şi-ai râs şi-ai plâns şi (te)-ai crescutpentr-un mărunt necunoscut,arătătoare de la nord până la sud!Şi tot aşa, noapte de noapte, zi de zi,ai mers cu mine printre-a fi şi a nu fi –şi te-ai nălţat şi stai mereudeasupra sufletului meuşi-mi luminezi cărarea în/spre Dumnezeu!A fost frumos, tulburător...şi ce frumostu mergi pe sus, şi eu, şontâc-şontâc, pe jos –aşa o fi, ni ...