Fantoma industrială a Mehid bântuie Galaţiul
Foto: Iulia Kelt

Fantoma industrială a Mehid bântuie Galaţiul
Evaluaţi acest articol
(26 voturi)

Cândva unul dintre brandurile faimoase ale Galaţiului, Mehid arată acum ca după un bombardament atomic. Doar pereţii de susţinere şi unele ziduri au mai rămas în picioare din fosta Întreprindere Mecanică pentru Echipamente Hidraulice. Volatila perioadă de tranziţie de după Revoluţie, incompetenţa, nepăsarea, furturile şi nesimţirea sunt ingredientele care au permis căscarea unei gropi de gunoi, veritabilă bombă ecologică, chiar în mijlocul oraşului.

În urmă cu 97 de ani, pe terenul de pe bulevardul George Coşbuc aferent actualului număr 256 (pe atunci, strada Covurlui - n.r.), erau puse bazele unor ateliere industriale care au funcţionat timp de aproape două decenii, până în anul 1940. Cu cel de-Al Doilea Război Mondial ciuntind grav graniţele României Mari, ţara făcea atunci paşi fermi pentru intrarea în conflict. Drept urmare, în urma unei despăgubiri importante, atelierele de pe Coşbuc au intrat din proprietatea privată în "curtea" Armatei, fiind trecute în subordinea "Flotei a III-a Aviaţie", sub denumirea oficială de "Fabrica de Reparat Avioane ASAM" Galaţi. Oraşul nostru dispunea, la acea vreme, de un aeroport civil, construit în perioada anilor 1922-1923, situat aproximativ pe locul actualului complex comercial din cartierul Aviaţiei.

Război şi pace

Odată cu terminarea războiului, priorităţile au devenit altele, puterea comunistă instalată în circumstanţe destul de tulburi şi sprijinită masiv de Moscova insistând pe mecanizarea intensivă a agriculturii. Astfel, Fabrica de Reparat Avioane a fost transformată în fabrică de reparare a tractoarelor agricole, aici fiind produse inclusiv piese de schimb pentru utilajele agricole. Vor mai trece încă trei decenii până ce atelierele de pe Coşbuc îşi vor schimba din nou titulatura în "Întreprinderea Mecanică pentru Echipamente Hidraulice" (IMEH). Tot atunci, în 1977, aici începe şi fabricarea primelor modele de cilindri hidraulici. Acesta a fost începutul perioadei de aur pentru uzina ce era considerată o adevărată mândrie a oraşului. Câteva mii de gălăţeni treceau zilnic pragul întreprinderii, aici fiind singurul loc din România în care erau proiectate şi produse binecunoscutele hidrosfere, cunoscute mai bine sub sintagma de "castele de apă".

De la epoca de aur, la epoca dezastrului

Anul 1990 a curmat brusc elanul industrial al Galaţiului. Un an mai târziu, IMEH devine societate pe acţiuni şi capătă numele de Mehid, fiind unul dintre cei mai importanţi furnizori de echipamente hidraulice pentru Tractorul Braşov. Nouă ani mai târziu, Mehid este privatizată şi preluată de compania Metal SA Galaţi, aparţinând omului de afaceri gălăţean Corneliu Mangalea. Afaceristul a decis, în 2010, mutarea sediului întreprinderii pe Calea Prutului.

Hora hoţiei şi a nepăsării

Brusc, aproape peste noapte, deasupra halelor şi a clădirilor fostei Mehid s-au lăsat tăcerea şi uitarea. O suprafaţă industrială de aproximativ 35.000 de metri pătraţi a fost lăsată la cheremul hoţilor de fier vechi. De-a lungul anilor, tot ce a putut fi valorificat, de la fier, cupru şi alte metale sau aliaje speciale şi până la cărămizi şi bucăţi de BCA, au fost furate cu amănuntul. De asemenea, ruinele au fost ca un magnet pentru gălăţenii prea comozi pentru a mai duce gunoaiele până la tomberon.

Trei hectare de gunoaie

Bulevardul Coşbuc este una dintre principalele artere ale oraşului. Cine vede pentru prima oară ruinele Mehid are sentimentul că zona a trecut recent printr-un bombardament aerian de proporţii. Cu cât ne apropiem, dimensiunile dezastrului devin din ce în ce mai evidente. Mormane peste mormane de deşeuri menajere formează impresia unei uriaşe gropi de gunoi, de peste trei hectare, improvizată exact în mijlocul urbei. De la an la an, în ciuda sancţiunilor şi a hârtiilor emise, autorităţile locale par total incapabile să gestioneze eficient această situaţie.

O bombă ecologică

Ruinele Mehid reprezintă, la propriu, o adevărată bombă ecologică al cărei ceas ticăie deja, lucru confirmat chiar de către autorităţi. Nu este nevoie de studii medicale pentru a intui că gunoaiele aruncate aici reprezintă un pericol grav pentru sănătatea gălăţenilor care locuiesc în jur şi nu numai. Acest pericol păleşte de-a dreptul însă în faţa unui dezastru ecologic care se petrece chiar acum, sub ochii noştri.

Pe lângă deşeurile menajere depozitate ilegal, pe ruina Mehid se află încă şi deşeuri industriale foarte periculoase, neeliminate după încetarea activităţii. Garda de Mediu Galaţi a dat sancţiuni repetate şi a tras semnale de alarmă în acest sens încă de acum câţiva ani, fără niciun rezultat concret însă. Unele dintre reziduurile industriale abandonate pe platforma părăsită de pe Coşbuc sunt încadrate în categoria substanţelor cancerigene, fapt ce le face cu atât mai periculoase. Mai mult, din cauza degradării canalelor tehnologice, otrăvurile se infiltrează în sol, ajungând lesne în pânza freatică despre care ştim că se află la mică adâncime în Galaţi. Vedem astfel că devalizarea industriei româneşti din perioada postdecembristă are repercusiuni cu bătaie lungă nu doar la nivel economic şi social, ci şi din punct de vedere al sănătăţii publice şi al siguranţei mediului.

Citit 14615 ori Ultima modificare Miercuri, 10 Octombrie 2018 17:02

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.