Parcul Industrial şi cartierul Cantemir sunt cele mai importante proiecte pe care Dumitru Nicolae le-a început în primul său mandat de primar, dar pe care nu le-a finalizat în cei 12 ani în care a condus Galaţiul. Nici primarii care i-au urmat n-au reuşit să le scoată la liman şi e greu de crezut că respectivele investiţii vor fi vreodată ce-ar fi trebuit să fie - obiective de succes.
Pentru că adesea auzim "Ce-a făcut primarul?/ - N-a făcut nimic!", pentru că Galaţiul nu este doar oglinda noastră, a gălăţenilor, ci şi a primarilor care i-au condus destinele, ne-am propus ca, pe parcursul unui serial, să încercăm să aflăm ce au lăsat notabil în urmă cei aflaţi vremelnic în postul de edil-şef al oraşului. Astăzi vom încerca să vă oferim o radiografie a administraţiei Dumitru Nicolae şi a moştenirii pe care a lăsat-o Galaţiului la finalul celor trei mandate ale sale.
Pe 18 iunie 2000, Dumitru Nicolae, de profesie inginer energetician, a fost ales primar al Galaţiului cu 71.820 de voturi, reprezentând 62,98 la sută din opţiunile electoratului. Pe 23 iunie 2000 a depus jurământul şi a fost învestit în funcţia pe care avea să o ocupe vreme de 12 ani, devenind cel mai longeviv primar din toată istoria Galaţiului.
Realizările primului mandat
În mai 2004, la finele primului său mandat, pentru primarul Dumitru Nicolae cea mai importantă realizare era finalizarea lucrărilor de reabilitare a Teatrului "Nae Leonard". Adăuga pe listă: reparaţia a 476 de subsoluri de blocuri, contorizarea consumurilor de apă - Galaţiul urmând să devină "primul oraş complet contorizat din ţară", reabilitarea parcurilor "CFR", "Libertăţii", "Mihai Eminescu", a scărilor monumentale ale Falezei, dar şi amenajarea Centrului de locuinţe şi sprijin pentru tinerii peste 18 ani proveniţi din centrele de plasament şi a Centrului de urgenţă pentru persoane fără adăpost.
Edilul-şef anunţa "realizarea a 75 la sută din iluminatul public stradal şi arhitectural", în condiţiile în care reabilitarea, modernizarea şi întreţinerea acestui serviciu fusese concesionată pentru zece ani firmei Luxten Lighting Co SA Bucureşti. Un contract care avea să ne coste scump!
Odată cu "plantarea unui milion de pomi", gălăţenilor li se promitea "o barieră verde între oraş şi zona industrială".
Datorii şterse
"Aşa cum îmi asum realizările, trebuie să îmi asum şi neîmplinirile", mărturisea Nicolae, în articole electorale: "Nu am reuşit să echilibrez relaţia dintre Electrocentrale, Apaterm şi asociaţiile de proprietari. Nu am reuşit să modernizez Aparterm pe măsura necesităţilor, pentru că nu am avut fondurile necesare". Luase, însă, o altă măsură: "Tuturor familiilor care primesc venit minim garantat şi care aveau datorii mai mari de cinci milioane de lei la încălzire li s-au şters aceste datorii. Credeaţi că eu stau să aştept să vină altcineva să ia această măsură în locul meu? Aproape 900 de familii au beneficiat de această măsură şi li s-au şters datorii în valoare totală de aproape 8 miliarde de lei, în anul 2003", susţinea primarul Nicolae.
"Cel mai mare proiect imobiliar din România post-revoluţionară"
Pe 3 iunie 2004, era inaugurat primul bloc ANL - L1 din Micro 13B - şi repartizate primele 27 de locuinţe, în condiţiile în care, declarativ, se aflau în lucru peste 700 de asemenea apartamente în zonele Gara CFR, Micro 13B, Micro 17 şi cartierul Dimitrie Cantemir.
"Am început lucrările la cel mai important proiect al nostru, cartierul Dimitrie Cantemir. Galaţiul nu mai avea teren liber în intravilan pentru a putea demara un program de locuinţe atât de generos. Împreună cu domnul ministru Dan Nica, am făcut lobby la Guvern şi am obţinut o suprafaţă de o mie de hectare între Galaţi şi Brăila, pentru construcţia de locuinţe. Este o mare victorie pentru noi. În loc să-şi suflece mânecile şi să treacă la treabă alături de noi, opoziţia a ieşit în presă afirmând că terenul este inundabil, că pânza freatică este prea sus. Este cel mai mare proiect imobiliar din România post-revoluţionară. În prima etapă, vom da în folosinţă 933 de locuinţe la bloc şi vom construi 479 de locuinţe individuale, cu credit ipotecar. Terenul pe care se vor construi locuinţele individuale va fi transferat proprietarilor fără plată, iar apa, gazul, curentul electric vor fi asigurate pe banii Consiliului Local. Întreg cartierul va fi un mic oraş, cu parcuri, magazine, teatre, cinematografe, locuri de distracţie, şcoli, grădiniţe", declara Nicolae, în mai 2004. Acesta semnase deja o treime din cele 3.000 de cereri primite pentru acordarea de terenuri pentru case, indicând şi poziţionarea lotului de pământ, pe care beneficiarul putea începe construcţia "după terminarea lucrărilor tehnico-edilitare din zonă".
Nu era însă singurul proiect major al lui Dumitru Nicolae, care anunţa: Îîn această vară, vom începe construcţiile propriu-zise ale Parcului Industrial, unde, până la sfârşitul mandatului 2004-2008, se vor crea 3.000 de locuri de muncă".
”Am tot auzit prin oraş că «n-a făcut nimic, nu se mişcă, nu face, nu drege». Sunt cei care înţeleg verbul «a te mişca» prin a rezolva o problemă care este pe lângă lege, iar eu de astea nu rezolv”, declara Nicolae.
Pe 20 iunie 2004, era reales primar, cu 65.350 de voturi, reprezentând 55,56 la sută din sufragiile gălăţenilor.
"Cum să fac aeroport când noi nu avem infrastructură?"
"Ca primar, trebuie să faci lucrurile temeinic. Oraşul este o mare casă, a noastră, a tuturor, ca să reziste în timp trebuie să fie construită pe o fundaţie solidă. În opt ani de mandat m-a preocupat mult reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare. Sigur că aceste realizări nu le sar în ochi tuturor. E mai uşor să asfaltezi câteva străzi principale şi să dai copacii cu var din patru în patru ani, în campania electorală. Nu puteam asfalta drumuri, nu puteam face trotuare, când canalizările sunt distruse, când subsolurile blocurilor erau pline de apă şi mizerie. Cum să fac aeroport când noi nu avem infrastructură? Se va face şi aeroportul, la vremea lui", declara Dumitru Nicolae.
Şi raporta că în 2004‑2008 a atras peste 85,7 milioane de euro fonduri europene pentru proiecte indispensabile oraşului: reabilitarea reţelelor de apă, canalizare şi construcţia unei noi staţii de epurare (ISPA - apă şi canalizare), realizarea unui sistem integrat de management al deşeurilor (ISPA - gunoi), reabilitarea mai multor străzi din municipiu, printre care strada Anul Revoluţiei 1848, programe sociale şi îmbunătăţirea serviciilor publice. Nicolae susţinea că în 2000, când a venit la Primărie, erau canalizate 45 la sută dintre străzile oraşului, iar prin finalizarea proiectului ISPA se va ajunge la 85 la sută.
Se mândrea cu construcţia a 830 de locuinţe ANL, dar şi cu faptul că a investit în "infrastructura Parcului Industrial".
"Eu chiar am făcut ceva în oraşul ăsta şi voi lăsa ceva în urma mea", declara adăugând că nu a avut niciun sprijin de la guvernele PNL-PD de după 2005: "Galaţiul a fost printre cele mai vitregite municipii din ţară, pentru că avea primar PSD. Timp de patru ani, au fost favorizate numai oraşe ca Bucureşti, Cluj sau Braşov, unde primarii portocalii au primit tot ce au vrut", susţinea în campania electorală.
Cvasianchilozare
"I s-au oferit variante, soluţii pentru oraş, dar pe care, dintr-o «cvasianchilozare», a refuzat să le aplice, fiind consiliat de nişte «matusalemi», care erau concomitent şi pensionari, dar şi beneficiari ai funcţiei de consilier şi a căror nepricepere era evidentă", îl acuza, în "Viaţa liberă", fostul senator PSD Ilie Plătică-Vidovici, cel care l-a înrolat pe Nicolae în PSD şi care l-a convins să candideze prima dată la Primărie. "Mentalitate vetustă", "ritm lent", "imobilism", "conservatorism păgubos" erau etichetele pe care i le aplica acesta, odată cu convingerea că "dacă va fi reales, Galaţiul va vota stagnarea, dacă nu cumva o întoarcere în timp".
Reales a treia oară
Pe 15 iunie 2008, Dumitru Nicolae a fost ales pentru a treia oară primar al Galaţiului, cu 60.206 voturi, reprezentând 71,19 la sută din sufragii. Deşi de multe ori afirmase că se va limita doar la două mandate, Nicolae susţinea că, din discuţiile cu oamenii, a realizat că are faţă de ei datoria să termine ceea ce şi-a propus atunci când a candidat pentru prima oară la Primăria Galaţiului.
Şi-a început mandatul în forţă: pe 26 iunie 2008 s-a tăiat panglica Teatrului Dramatic, beneficiar al unor lucrări ample de consolidare şi renovare începute în 2006.
În mai 2009, însă, a ajuns în spital, cu probleme cardiace, drept de semnătură primind viceprimarul Nicuşor Ciumacenco. Deşi sănătatea îi dădea de furcă, Nicolae şi-a continuat mandatul.
Falezogaura şi gropzilla
Fără tăgadă, Nicolae şi-a legat numele de realizarea proiectelor ISPA. Lucrările, cel puţin pe partea de apă şi canalizare, s-au executat încet, dar mai ales prost, compactările fiind făcute, adesea, de mântuială. Aşa se explică apariţia celebrei Falezogăuri, născută pe 14 februarie 2010, când pe bulevardul Marii Uniri, în zona Elice, asfaltul şi pământul s-au prăbuşit odată cu o bucată din cupola superioară a unui canal colector, dând la iveală un crater de zece metri. Falezogaura a recidivat pe 15 iunie 2011, apoi pe 9 martie 2012, a fost lăsată "moştenire" următorului primar, Marius Stan, care i-a transmis-o, mai departe, lui Ionuţ Pucheanu.
Falezogaura a fost concurată, în mai 2012, de "gropzilla" - un hău cu diametru de peste 10 metri şi adânc de circa 7 metri, apărut în mijlocul străzii Oltului. Cauza? Spargerea conductei de apă, veche de 32 de ani, care nu fusese inclusă în proiectul ISPA. Strada primise, însă, cu numai un an în urmă, un covor asfaltic nou şi scump, pus cu bani de împrumut.
Inaugurări de faţadă
Cu tot respectul pentru memoria fostului primar, decedat anul acesta, aşa pot fi numite cele două inaugurări din 7 iunie 2012. Dumitru Nicolae a înmânat cheile ultimelor 97 de apartamente ANL, construite în cartierul Cantemir, fără ca acestea să fie funcţionale. Blocurile nu aveau nici canalizare, nici apă caldă sau rece, nici gaze şi nici energie electrică. Oamenii s-au putut muta acolo abia din 19 septembrie 2012, graţie unei soluţii provizorii găsite de regretatul inginer Săvel Rotaru, în mandatul primarului Marius Stan.
Tot pe 7 iunie 2012, Nicolae a inaugurat bazinul de înot de la Baia Comunală, pe apa căruia plutea însă o pojghiţă consistentă de praf. Oricum, nu era funcţional, neavând instalaţie de dezinfectare a apei şi nici mobilier. Bazinul a fost (re)deschis un an mai târziu, pe 5 august 2013, eveniment la care a fost invitat şi Nicolae.
Şi, totuşi, ce s-a realizat în ultimul mandat
Pentru a nu fi subiectivi, am solicitat Primăriei Galaţi lista proiectelor/ investiţiilor începute, finalizate şi recepţionate în perioada iunie 2008 - iunie 2012, ultimul mandat al lui Nicolae. Din lista furnizată, printre cele mai importante obiective se numără: modernizarea şi echiparea ambulatoriului de specialitate de la Spitalul de Copii, înlocuirea a 4,5 km de canalizare şi racorduri aferente în tunele, reabilitarea şi modernizarea unor puncte şi reţele termice, sera de flori, câteva locuinţe sociale, amenajarea parcurilor din Micro 21 şi Micro 13B - aferent blocurilor ANL, a unor locuri de joacă, reabilitarea altora, consolidarea a două imobile, dar şi modernizarea mai multor străzi precum Basarabiei (tronson Traian - Coşbuc), Arcaşilor, Transilvaniei, 24 Ianuarie etc.
Lucrări lăsate moştenire lui Marius Stan
Modernizarea axei Oţelarilor - Stadionului - Frunzei - Asachi, modernizarea Grădinii Publice - dar în care reabilitarea fântânii arteziene nu era inclusă, modernizarea Parcului Rizer sunt investiţiile cu fonduri europene câştigate de Dumitru Nicolae, pe care primarul Marius Stan a trebuit să le finalizeze. Construcţia Parcării de TIR-uri se datorează tot unei finanţări obţinute în mandatul lui Nicolae.
Tot Stan a trebuit să ducă la bun sfârşit modernizarea unor străzi şi asfaltarea altora, dar şi lucrările tehnico-edilitare la Parcul Industrial - niciodată funcţional, şi la cartierul Cantemir, care ar putea avea staţie de epurare abia acum, în mandatul lui Pucheanu.
Revenind la Dumitru Nicolae, se cuvine să amintim răspunsul pe care ni l-a dat în ultimul interviu acordat ziarului "Viaţa liberă" la întrebarea "Cu ce vreţi să rămâneţi în memoria gălăţenilor la finalul acestor 12 ani?"/ - "Cu omenia mea. Omenia mă caracterizează. În cei 12 ani de Primărie, dacă voiam să-mi fac imagine, mi-aş fi făcut. Făceam străzile, pe deasupra, şi gata. Realizările nu eu mi le stabilesc, le stabileşte istoria".
