ELEGIE la MARGINEA LUMII [cu Maria, de/spre Maria]

ELEGIE la MARGINEA LUMII [cu Maria, de/spre Maria]
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) mi-a spus cineva că maria/ e tristă şi foarte frumoasă

de când a fugit într-o noapte/ din rochia ei de mireasă (!)

(!) mi-a spus cineva că nu ştie/ pe care cărare-i plecată

că-i dusă-ntr-un colo cu toate/ cu tot ce-i păcat împăcată (!)

(!) un fel de poet fără margini/ jertfit pentru veci schimniciei

citeşte-n mătase şi scrie/ pe rochie versuri mariei (!)

(!) mi-a spus cineva că poetul/ acesta trăieşte-ntr-o doară

şi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă/ nu ştie măcar nici să moară (!)

(!) îl doare dar nu vrea să spună/ că scrie departe de nuntă

cu pană de pasăre-liră/ în lumea aceasta măruntă (!)

(!) şi nici nu-şi aduce-aminte/ şi nici n-o să afle vreodată

cum cea mai frumoasă marie/ nu vrea nu mai vrea să ne vadă (!)

Citit 3169 ori Ultima modificare Miercuri, 01 Octombrie 2025 11:39

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.