Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Paznicul Serafim (şi aură, şi auroră, şi înger păzitor)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Era cât pe ce, dar s-a oprit. Şi s-a prăbuşit.

Şi au rămas cuibarele goale.

Şi copacii au rămas goi şi ai nimănui.

Şi văzduhul a rămas gol şi al nimănuia.

Şi am început să (mă) întreb: al, a , ai, ale

cui (mai) sunt şi (mai) rămân

toate acestea şi toate celelalte? Aleluia?

Oare mă grăbesc? Oare ne grăbim?

Nu trebuie să (mai) fie (și) un paznic serafim?

 

Era cât pe ce, dar nu s-a oprit. Şi s-a urcat.

Şi au rămas cuibarele pline.

Şi copacii au rămas plini şi ai tuturor.

Şi înaltul a rămas umplut şi al tuturora.

Şi iar am început să (mă) întreb: oare cine

se ocupă cu linia asta subţire

dintre acestea şi celelalte? Aura? Aurora?

Să cred că ştiu? Să credem că ştim?

Nu trebuie să (mai) fie (și) un paznic serafim?

Citit 6018 ori Ultima modificare Duminică, 09 Mai 2021 21:04

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.