Negocieri dure: CRIZA OȚELULUI a dat în clocot, la summitul UE - China

Negocieri dure: CRIZA OȚELULUI a dat în clocot, la summitul UE - China
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

"Uniunea Europeană nu este lipsită de apărare şi va folosi toate mijloacele pe care le are la dispoziţie" pentru a proteja industria oţelului, a declarat preşedintele CE, Jean-Claude Juncker * Dacă nu renunţă la politicile de dumping, China poate să-şi ia adio de la statutul de economie de piaţă


Dumpingul cu oţel chinezesc de pe piaţa europeană a fost subiectul care a încins spiritele la Summitul Economic UE - China, desfăşurat în perioada 12-13 iulie, la Beijing. Liderii europeni au decis să ia o poziţie mai fermă faţă de China, în condiţiile în care, de mai bine de jumătate de an, producătorii europeni de oţel, inclusiv ArcelorMittal Galaţi, s-au plâns că sunt sufocaţi de avalanşa de produse de oţel ieftin chinezesc revărsată în spaţiul comunitar.

Din delegaţia la nivel înalt care a participat la summitul de la Beijing, preşedintele Comisiei Europene (CE), Jean-Claude Juncker, a fost cel mai tranşant în declaraţiile publice, acesta avertizând China cu privire la politicile de dumping şi arătând că astfel de practici trebuie să înceteze, dacă Beijingul doreşte să obţină statutul de economie de piaţă în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Mai mult, oficialul european a atras atenţia Chinei că "UE nu este lipsită de apărare şi va folosi toate mijloacele pe care le are la dispoziţie" pentru a proteja industria oţelului.

Presiuni economice şi sociale

Tonul neobişnuit de tranşant al preşedintelui CE este şi un semnal al presiunilor de ordin social şi economic în creştere în spaţiul comunitar. Iar miza nu este deloc mică, în condiţiile în care China produce mai bine de jumătate din oţelul comercializat pe piaţa internaţională, iar în prezent, din cauza scăderii cererii pe piaţa internă, se confruntă cu o supracapacitate de 340 milioane de tone, adică aproape dublul producţiei unităţilor siderurgice europene la un loc! Problema e că unităţile din China, subvenţionate de stat, încearcă să scape de acest surplus, injectându-l pe pieţele externe, la preţuri sub costurile de producţie.

După cum explica recent directorul general al ArcelorMittal Galaţi, Bruno Ribo, piaţa europeană "nu se confruntă cu o criză de cerere sau de volum, ci este o criză a preţurilor". "Preţurile s-au prăbuşit din cauza importurilor masive. Această problemă - a invaziei de oţel chinezesc - nu a afectat numai Galaţiul, ci toată industria europeană a oţelului. Unele combinate au fost închise, în Spania şi Marea Britanie, iar unităţi precum cele din Franţa au luat măsura şomajului tehnic încă din toamna anului trecut. Practic, cu toţii am avut de suferit", declara, pentru „Viaţa liberă”, directorul ArcelorMittal Galaţi.

Potrivit datelor centralizate de Comisia Europeană, numai la nivelul primului trimestru al acestui an, exporturile de oţel chinezesc au crescut în UE cu 28 la sută, determinând o scădere a preţurilor la anumite categorii de produse chiar şi cu 30 la sută! Iar această evoluţie pune sub semnul întrebării atât sustenabilitatea unităţilor siderurgice europene, cât şi siguranţa locurilor de muncă din industria de profil. De exemplu, în cazul ArcelorMittal Galaţi, deşi în 2015 producţia a crescut cu 15 la sută, până la 2,09 milioane de tone, în primul trimestru al acestui an rezultatele operaţionale au fost din nou negative. Mai mult, conducerea combinatului a anunţat că va continua schemele vizând reducerea numărului de salariaţi cu încă 1.500 de persoane, până în 2020, în condiţiile în care deja numărul angajaşilor a scăzut în ultimii ani la mai puţin de 6.500.

De la dumping la Brexit

Situaţia este şi mai gravă în state europene precum Marea Britanie, unde colosul siderurgic Tata Steel a anunţat că şi-ar putea închide unităţile de producţie, fiind astfel periclitate în jur de 11.000 de slujbe. De altfel, răspunsul la invazia de oţel chinezesc a fost una dintre temele de campanie care au precedat referendumul din Marea Britanie privind rămânerea în UE, iar tabăra Brexit a declarat adesea că instituţiile europene sunt prea lente şi prea puţin ferme în raport cu China. Aceeaşi opinie a fost susţinută în mai multe rânduri de Eurofer, care reuneşte marii producători de oţel europeni, iar în februarie s-a ajuns chiar la manifestări de protest în stradă, la Bruxelles, în faţa sediilor instituţiilor europene.

În fapt, Comisia Europeană a iniţiat un prim set de măsuri menit să asigure o concurenţă loială pe piaţa internă şi să contracareze efectele capacităţilor excedentare ale unor producători la nivel mondial. Pe termen scurt au fost aplicate 37 de măsuri antidumping şi compensatorii, 16 dintre acestea privind importurile de oţel din China. De asemenea, s-a iniţiat o revizuire a procedurilor, astfel încât măsurile contra comerţului ilegal să poată fi luate mai rapid.

Pe termen mediu şi lung se are în vedere eliminarea în anumite circumstanţe a aşa-numitei "reguli a taxei celei mai mici" (un angajament care permite Comisiei să stabilească o taxă la un nivel mai mic decât marja de dumping, atunci când acest nivel mai mic este suficient pentru a elimina prejudiciul suportat de industria Uniunii - n.r.), fapt ce ar permite impunerea unor taxe antidumping mai ridicate. Acest aspect nu este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care producătorii europeni au acuzat CE că este „prea blândă” cu dumpingul chinezesc, dacă e să facem comparaţie cu reacţia din alte părţi ale globului. De exemplu, în martie, CE a impus taxe antidumping cuprinse între 14 şi 26 la sută pentru platbandele de oţel laminate la rece provenite din China şi Rusia. Pe de altă parte, SUA, de exemplu, a fost mult mai dură, cu taxe antidumping ce au mers până la 300 la sută!

Premergător unor eventuale tarife mai aspre, CE a iniţiat, începând din 15 mai, un sistem de supraveghere prealabilă a importurilor la numite produse din fier şi oţel.

Summitul UE - China de la Beijing a adus însă un element în plus, preşedintele CE, Jean Claude-Juncker, anunţând că a fost stabilit un grup de lucru comun care să faciliteze dezbaterile cu privire la supraproducţia de oţel. „Dorim ca acest grup de lucru să se ocupe şi cu verificare şi monitorizarea mecanismelor convenite. Şi ne dorim să aprofundeze problema supraproducţiei, pentru a găsi o soluţie cât mai bună la aceasta”, a precizat Juncker.

Prietenie cu răspundere limitată

În ciuda strângerilor de mână, poziţiile UE şi ale Chinei sunt încă departe de a se fi armonizat, iar acest lucru a fost recunoscut într-un mod mai voalat de preşedintele Consiliului European, Donald Tusk. „O ordine globală pe reguli comune este în interesul tuturor, dar e clar că avem diferenţe în ce ar însemna asta la modul practic. (…) Am venit să discutăm despre provocările pe care le avem, într-un manieră deschisă şi prietenească. Nu este întotdeauna uşor, pentru că mizele sunt mari şi diferenţele de abordare persistă”, a declarat Tusk.

Declaraţia vine în condiţiile în care, pe parcursul summitului, oficialii chinezi, inclusiv premierul Li Keqiang, au declarat că supracapacitatea pe piaţa oţelului şi scăderea preţurilor la produse „nu au fost declanşate de o ţară anume” şi că „este nevoie să ne ajutăm între noi”. Mai mult, oficialii chinezi au declarat constant că reducerea supracapacităţii şi a subvenţiilor de stat se numără printre priorităţile reformei economice derulate în China. De altfel, în februarie, oficialii de la Beijing anunţau că intenţionează să reducă cu 15 la sută forţa de muncă din sectorul cărbunelui şi oţelului (1,8 milioane de persoane) şi să lanseze un program de 100 de miliarde de yuani (15,3 miliarde de dolari) pentru plata de salarii compensatorii salariaţilor concediaţi şi pentru a ajuta firmele să-şi rezolve problema supracapacităţilor de producţie.

Pe de altă parte, statele europene spun că, la modul concret, se face prea puţin pentru eliminarea subvenţiilor de stat pentru unităţile neviabile. Datele statistice par şi ele a susţine această opinie. În ciuda „restructurării” invocate de Beijing, producţia de oţel a Chinei a crescut cu 1,8 la sută în mai, la 70,5 de milioane de tone, fiind pentru a doua oară în acest an când depăşeşte nivelul de 70 de milioane de tone. Nivelul record al producţiei din China înregistrat în ultimele luni nu a făcut decât să sporească criticile la adresa autorităţilor de la Beijing, acuzate că distorsionează în continuare pieţele.

Interese divergente

Reacţiile tranşante prezentate de europeni la Summitul UE - China de la Beijing au fost precedate, încă din luna mai, de o rezoluţie a Parlamentului European, prin care era respins statul de economie de piaţă al Chinei şi se solicita Comisiei Europene şi Consiliului European să ia serios în consideraţie implicaţiile asupra pieţei oţelului, dacă acest statut ar fi acordat. Ca semnal politic, rezoluţia a fost binevenită, în condiţiile în care statele UE întârziau să-şi armonizeze poziţiile. Mai favorabile Chinei sunt ţările ce au economii cu valoare adăugată mare (Germania, Olanda etc.), care per total ies câştigate din jocul preţurilor, în timp ce alte economii, precum Italia sau Spania, care au sectoare mai sensibile la importuri, sunt mai atente cu standardele şi statutul pe piaţă al produselor chinezeşti. Statutul de economie de piaţă acordat Chinei ar limita dintr-o lovitură posibilitatea UE de a impune măsuri antidumping. Mai mult, ar exista şi un pericol de contagiune, iar ceea ce se întâmplă pe piaţa oţelului să se întâmple şi în alte domenii, precum cel al confecţiilor, prelucrarea maselor plastice, pielărie, ceramică etc.

În acestă situaţie, preşedintele CE a declarat că, în condiţiile în care China încearcă să-şi acopere criza de supraproducţie prin politicile de dumping practicate pe pieţe precum cele din Europa, este pusă sub semnul întrebării acordarea statului de economie de piaţă. „Şi când spunem că regulile de piaţă trebuie să se aplice, China ştie foarte bine că, în termeni concreţi, asta înseamnă că trebuie să închidă unele din unităţile siderurgice”, a precizat Juncker. Urmărirea acestui proces "dificil pentru ambele părţi" ar urma, de asemenea, să facă obiectul grupului de lucru comun pe teme de siderurgie UE - China.

Subiectul statului de economie de piaţă dorit de China va face obiectul unei dezbateri a Comisiei Europene şi pe 20 iulie. Însă, oricum am da-o, tot la industria oţelului se ajunge. „Nu vreau să dramatizez acest subiect, deşi ar putea fi cu uşurinţă dramatizat… Dar pentru noi este o legătură clară între supracapacitatea de oţel din China şi statutul de economie de piaţă”, a concis Juncker. Cine va avea nervi... de oţel, rămâne de văzut.

Ajustare cu suspine. Restructurările din siderurgie, „dureroase, dar necesare”

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a admis că subiectul restructurării unităţilor neviabile din China „este un subiect dificil şi pentru noi, şi pentru partenerii chinezi”, dar că regulile unei economii de piaţă, odată acceptate, trebuie să fie aceleaşi pentru toţi.

„Le-am explicat colegilor chinezi că şi noi, europenii, am cunoscut un proces de ajustare în sectorul industrial, în principal în siderurgie. În a doua parte a anilor 70 - începutul anilor 80, Europa a trecut printr-un astfel de proces din cauza supracapacităţii de oţel foarte mari din acea perioadă şi a fost necesară adoptarea unui plan - Davignon Plan - prin care s-au impus cote de producţie în industria oţelului şi, de asemenea, preţuri minime la produsele din oţel”, a declarat preşedintele CE.

El a precizat că industria europeană a pierdut în acea perioadă zeci de mii de locuri de muncă, în zone precum Luxemburg (unde Juncker a fost şi premier) fiind pierdute 80 la sută din slujbele din domeniul oţelului.

„Prin urmare, ştiu despre ce este vorba. Ştiu cât de dureros poate fi acest proces de ajustare şi am înţelegere pentru problemele cu care prietenii noştri chinezi se confruntă când vine vorba de reducerea producţiei de oţel, când vine vorba de închiderea unor unităţi de producţie”, a arătat Juncker, care a precizat însă că menţinerea artificială a unor unităţi din China nu se poate face în detrimentul siderurgiei europene.

Studiu de impact. Efectele statutului economic al Chinei asupra statelor UE

Chiar dacă Beijingul îşi doreşte o decizie mai rapidă în ceea ce priveşte acordarea statutului de economie de piaţă, o promisiune în acest sens nu a fost obţinută în cursul negocierilor cu liderii europeni, la summitul UE - China. Preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, a declarat doar că încă „nu a fost luată o hotărâre”.

„Ne respectăm obligaţiile internaţionale, asta fără nici o îndoială. Dar, de asemenea, trebuie să spunem că este un subiect foarte dificil. Pentru moment, Comisia este pe cale de a finaliza un studiu de impact (…) asupra tuturor statelor şi, când acest lucru va fi finalizat, vom avea în faţă mai multe opţiuni şi vom putea lua o decizie”, a precizat Juncker.

Chiar dacă subiectul va fi dezbătut de CE în această săptămână, pe 20 iulie, e puţin probabil că se va lua o decizie finală. Asta pe de o parte pentru că UE aşteaptă din partea Chinei măsuri convingătoare privind reducerea capacităţilor de producţie excedentare şi renunţarea la politicile de dumping, iar pe de altă parte este nevoie de un acord politic şi în cadrul Parlamentului European şi al Consiliului European. Deocamdată, Parlamentul s-a opus acordării Chinei a statului de economie de piaţă, în cadrul unei rezoluţii de care decidenţii politici nu pot face abstracţie cu uşurinţă.

Avertisment. "Subiectul supracapacităţilor aţâţă angajaţii unii împotriva altora"

La Sumitului UE - China, au fost prezenţi la discuţiile cu partea chineză, pe lângă preşedintele CE, Jean-Claude Junckekr, şi alţi membri ai Comisiei, dovadă a importanţei acordate evenimentului. Astfel, la negocieri au participat Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă, Federica Mogherini, vicepreşedintele CE pentru Locuri de muncă, creştere economică, investiţii şi competitivitate, Jyrki Katainen, şi comisarul pentru Comerţ, Cecilia Malmstrom. Aceasta din urmă a declarat că e nevoie de reducerea excesului capacităţilor de producţie din China. Ea cerut ca unităţile nonviabile să iasă de pe piaţă şi să fie eliminate subvenţiile de stat pentru acestea. "Subiectul supracapacităţilor aţâţă angajaţii din China şi UE unii împotriva celorlalţi. Soluţia nu poate veni decât printr-o apropiere de regulile economiei de piaţă", a spus comisarul european, militând pentru o normalizare cât mai rapidă a relaţiilor economice.

Front comun. Angajament al liderilor G7

Subiectul crizei de supracapacitate s-a aflat şi pe agenda ultimei reuniuni a liderilor G7 (grupul celor mai industrializate şapte state ale lumii), care a avut loc în luna iunie. Liderii G7 s-au angajat să elimine capacităţile industriale în exces apărute în urma acordării de subvenţii guvernamentale şi au criticat China pentru că nu a depus suficiente eforturi pentru a rezolva problema supracapacităţilor de producţie din industria oţelului. "Recunoaştem impactul negativ al capacităţilor industriale în exces - în special din industria oţelului - asupra economiei, angajaţilor şi relaţiilor comerciale. În special, suntem îngrijoraţi de subvenţiile şi alte măsuri de sprijin din partea guvernelor şi al instituţiilor de stat care distorsionează piaţa şi contribuie la excesul producţiei pe plan global", se arată în comunicatul G7, de la finalul reuniunii.

Sector strategic. Locuri de muncă generate de siderurgie

Industria siderurgică din Europa este lider mondial în cazul anumitor segmente de pe piaţa produselor siderurgice, reprezintă 1,3 la sută din PIB-ul UE şi, în 2015, asigura aproximativ 328.000 de locuri de muncă. Această industrie este, de asemenea, o sursă importantă de locuri de muncă indirecte, deoarece joacă un rol însemnat pentru multe alte sectoare industriale.

Piaţa globală. Schimburi economice la nivel mare

Importanţa acordurilor dintre Uniunea Europeană şi China contează şi prin prisma faptului că sunt unii dintre cei mai mari jucători din economia globală. China este pentru UE al doilea partener comercial, după SUA, în timp ce UE este pentru China principalul partener comercial.

Citit 8129 ori Ultima modificare Luni, 26 Septembrie 2016 02:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.