MOTO:
„scriitorul este un animal marin,
care trăieşte pe uscat şi vrea să zboare”
[Carl Sandburg)]
(!) hai să facem dimineaţă/ bună până la sfârşit
şi să mergem tocmai unde/ intră soarele n-amiază,
că acolo se ascunde/ ce-am visat şi ce-am gândit –
hai, că plânge unicornul/ şi prufneşte şi nechează (!)
(!) hai să facem ziuă bună/ până-ncepe alt amurg,
unde ne aşteaptă cerul/ – masa noastră cea de scris –
unde sunt atâtea semne/ ale altui demiurg –
cel al poeziei care/ încă nu s-a interzis (!)
(!) şi apoi să ni se pară/ că suntem aleşii vrednici
până mâine dimineaţă-n/ vals walpurgic printre cele
duhuri sfinte al nopţii/ – haide să le fim şi sfetnici,
să le facem noapte bună.../ şi să ne uităm la stele (!)
