mi-i dor de MAMA cum nu mi-a mai fost,
ori cum mi-a fost din/totdeauna, poate-i
mai bine să-nvăţ moartea pe de rost
şi să mă duc plângând, să-i spun şi TATEI
că ŢĂRNA lor CURATĂ a rămas
ACOLO, pe un DEAL şi pe o VALE,
într-un CĂTUN tăcut şi într-un CEAS
încremenit în LUTURI CATEDRALE –
mi-i dor de AMÂNDOI, în fiecare
TRECUT PREZENT AL CLIPEI VIITOARE
mi-i dor de CEI care m-au dat la DRUM,
care mi-au zis că moartea NU EXISTĂ,
că-i doar un trist ATUNCI ajuns ACUM –
înalt izvor de lacrămă-n batistă,
licăr adânc, mocneală-ntru NĂDEJDE
şi întru gând mereu că CEL de SUS
ascultă, înţelege şi porneşte
alt TIMP, alt RĂSĂRIT şi alt APUS –
mi-i dor de amândoi: MAMĂ şi TATĂ –
TRECUT PREZENT ÎN ORICE NICIODATĂ