Cică se duce să seducă şi s-aducă
(la începuturi) ce s-a dus!... ce a rămas,
din ce a fost, im/pur în pururi?... (Stradivarius,
cică e viu şi dă-(n) acorduri... ceas de ceas!)...
Cică-i sătul de lutieri fără ureche
şi care pun lemn de vioare-n limbi de foc,
apoi (cu lene-n carotide şi-n aorte)
cică-s maeştri... dar n-au timp, şi n-au noroc!
Cică-ntr-o seară... (la un fel de-aceeaşi Cină)...
s-au strâns (aşa) ceşti mulţi săriţi otrăvitori,
au condamnat (toate vioarele) la moarte,
şi-au chefuit, şi au mâncat privighetori!
Cică se duce să seducă şi s-aducă
înţelepciuni transcendentale-n dar, la toţi...!...
Şi-atunci să vezi cât-armonie, cât de multe
roţi de NOROC, roţi de OLAR şi alte ROȚI!