Moto: "Câmp unic: nebuloasă-n hieroglife.../ atâtea roţi pe câte stele... sânt/ copaci şi oameni înveliţi cu cifre.../ şi-un timp pe lângă somn rostogolind/ imagini vechi despre a fi...enorm/ cerc spart alături, cu viteze proprii,/ apropie ţigara unui om/ de-a altui dus să-şi vadă invers ochii!" (Iolanda Cremene)
Iar e bună ziua, doamna mea...
(iar aştept să vină bună seara)...
domnul Întuneric vrea să stea
şi să-şi mângâie pe gât vioara,
şi s-o cânte, şi s-o cânte rar,
dar s-o cânte negreşit, întruna,
până când se face ziuă iar...
iar Deloc se face Totdeauna!
Domnul Întuneric e sărac...
şi abia îşi mai aduce-aminte
când crăpa de ziuă şi de drag,
şi vioara se trezea cu/minte,
şi-ncepea (cu mâinile-i încete,
n-Întuneric) armonii răsfrânte,
uverturi şi arii şi secrete
dintr-un vis cu destrămări plăpânde!
