Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,
vreme de rămas cu ochii sus,
unde nu s-adună nici un minus,
unde nu se scade nici un plus,
unde-s toate scrise dinainte
pentru ochii celor de sub jos,
celor care ne-au lipit o casă
şi în poduri ne-au lăsat frumos!
Sărut mâna, Vreme de Gorgoaze,
vreme de secară şi de grâu...
hai să-i dăm uitării dezlegare,
şi s-o dăm la vale, pe pârâu,
şi s-o scriem, s-o citim întruna,
să jucăm şotron cu-acei plecaţi...
şi să stăm, la geam, o veşnicie –
doi printre muşcate şi muşcaţi!
