vreau să te văd...şi nu pot să te văd –/ nişte cuvinte negre nu mă lasă –
sunt singur, singur, umblu mult şi-ncet,/ prin gând, prin vis, prin suflet şi prin casă
mă uit pe geam, aşa, din când în când –/ poate treci tu, întâmplător, pe stradă,
şi te opreşti câr ţine un surâs –/ dar nimenea nu poate să mă vadă
mă uit în sus, la fel – vreau să-nţeleg/ distanţa clară dintre rău şi bine –
adun şi scad, împart, despart – văd cum/ tavanul se apropie de mine
şi mă îndeamnă să mă uit în jos,/ spre început, în/spre copilărie,
când unde tot/tot/tot era deschis –/ minună/mie şi minună/ţie
mă uit în jos, mă uit...şi văd tot/tot/ ce n-am uitat, dar am lăsat departe –
podeaua se ridică-nspre tavan,/ s-apropie cum filele-ntr-o carte
şi mă închid în sanctitatea lor –/ poate-o ceti-o cineva, vreodată –
vreau să te văd...şi nu pot să te văd.../ şi nimenea nu poate să mă vadă
