LA PLIMBARE [schepsis peripatetic]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

vă rog să mă iertaţi că îndrăznesc
să vin şi să stau printre dumneavoastră
din când în când/ – vin de dincolo de ceresc,
dintr-o clipă ne/norocoasă şi măiastră,
care m-a trimis pe pământ
să vă umblu prin grădină şi prin ogradă,
fără sfială şi fără teamă,/ ca pe drumul mare,
pe unde (n)-am mai fost o/dată,
să vă aduc aminte cum şi ce mă cheamă
să vă scot ochii la plimbare
 
prin necunoscutul fără de păcate
va să ne plimbăm în linişte şi cu aleasă
credere în fiecare/ – în fiecare stea care (nu) cade
şi care a fost şi este şi poate fi mireasă
deloc ne/întâmplătoare
pentru ori/cine îşi pune sufletul pe tavă,
drept ofrandă şi merinde/ în sens dumnezeiesc –
fără apucături de iudă şi caiafă –
fiindcă nimic nu se mai cumpără/vinde
pe acest ne/greşit pământesc

Citit 7727 ori Ultima modificare Joi, 03 Septembrie 2020 18:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.