MAICA DOMNULUI [poem în şoaptă]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

noaptea, în şoaptă,
pe o pânză cu păianjeni cuminţi,
o văd cum se dă jos din icoană
şi înveleşte copiii fără părinţi

apoi, până dimineaţă,
le apără somnul de cele pustii,
să doarmă liniştiţi şi să viseze
numai părinţi şi numai jucării

apoi, până la înserare,
stă în icoana cea din totdeauna
şi le arată cum să-nveţe singuri
de ce-s copii, de ce răsare luna

apoi, până la moarte,
îi tot strigă şi îi aşteaptă pe toţi
să se suie  lângă ea şi să vadă
că totu-i o roată alcătuită din roţi

Citit 4813 ori Ultima modificare Miercuri, 09 Septembrie 2020 19:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.