GLONTE RĂTĂCIT [Steaua lui SILVAN]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

(!) sunt rătăcitor printr-un deşert/ unic, lătăreţ şi arogant,

nici măcar iluzii nu-ntâlnesc,/ nici eroi şi zei şi dumnezei,

nu mi-i frică, nu mă lamentez,/ calc persuasiv şi elegant,

fac sfidare şi parcă mă simt/ în pădure cu salcâmi şi tei (!)

(!) de o viaţă mă tot rătăcesc/ şi mă uit la stele ca la cărţi:

le învăţ şi-mi vine să le plâng/ prea-înalta lor singurătate,

prea-trufaşul licărit celest/ dintr-o parte şi din alte părţi

deodată - ce destin straniu:/ iată, una chiar acuma cade (!)

(!) poate n-o pica taman aici,/ în pustiul meu mirobolant -

zic mărşăluind victorios/ şi naiv, spre punctul de vedere

mişcător şi sadic - poate-ajung/ tot aiurit(or) şi important,

unde-i scris şi unde-s aşteptat/ cu sărbătorire şi himere (!)

(!) sunt rătăcitor într-un deşert/ - depărtare în apropiere -

orizontul vine şi se duce,/ vine şi se duce mai avan,

vine şi seduce - şi-uite-aşa/ mă loveşte-n punctul de vedere,

steaua, ca un glonte rătăcit:/ ce pustiu şi trist fără SILVAN (!)

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou")

Citit 5913 ori Ultima modificare Joi, 05 Noiembrie 2020 19:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.