Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" APĂ de PLOAIE (re/facerea lumii)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară
pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie
şi curge şi curge şi piere întruna...
doamne, ce limpede - ce apă de ploaie (!)
se surpă, se sfarmă, se duce la vale
cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire -
ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea
cu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire (!)
şi ce-ntunecime-i în pântece pline
cu bune şi rele, păgâne şi sfinte -
doar fulgere brazde-n zigzaguri fecunde
semnează zvâcnirea-napoi şi-nainte (!)
şi tunete calme împrăştie sâmburi
pe lung şi pe lat, pe secret, pe timpane -
frumos, cumsecade, mă uit cum (se) cade
minciuna din sacru pe mituri profane (!)
şi parcă e gata, şi iarăşi începe -
ce cruci prin răscruci amăgesc şi dezdoaie
cu mir şi tămâie, agheasmă şi vrajă:
doamne, ce limpede - ce apă de ploaie (!)

Citit 1456 ori Ultima modificare Marți, 08 Iunie 2021 20:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.