încet-încet,
frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace,
se apropie dinspre ultimul cuvânt,
nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara -
şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face,
şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând
încet-încet,
cum un tămăduitor neaşteptat şi parcă trimis special
să mă descânte de dragoste, cu buruiană de urât,
se apropie fără să se ferească de ochii lumii,
ca şi cum vine la ultima noapte, la ultimul bal -
şi tace, şi întinde mâinile, şi-mi strânge umbra de gât