Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DOUĂ PUNCTE

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

MOTTO:
„ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere” [Iolanda Cremene]
 
 
mă sui să şterg LUMINA de pe geam
fără să ştiu CEVA despre lumină,
sau ALTCEVA, sau cine ştie CE
i-i dat gândului meu când se închină
şi crede că genunchii mă a/duc
la capăt de-nceput sau de sfârşire,
şi crede că-ntunericul nu-i trist
şi nu-i nici rău, şi parcă vrea s-admire
cu câtă vrednicie ştiu să şterg
CEVA ce nu se şterge niciodată –
cu cât mă chinui mai adânc, mai mult,
e mult mai CLARĂ şi mult mai CURATĂ

Citit 1588 ori Ultima modificare Duminică, 19 Septembrie 2021 22:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.