Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" DOI(ne)DESPĂRȚIȚI (după APROAPE)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

şi nu mai vreau să nu mai ştiu/ că nu mai vrea să nu mai ştie
despre ce-a fost când nu eram/ doi despărţiţi de veşnicie -
şi nu mai pot să nu mai văd/ că nu mai poate să nu vadă
cum nu mai zbor şi nu mai merg/ ţinându-mă de balustradă
prin universul care vrea/ să nu mai ştie că nu poate
aduce sufletului meu/ sufletul ei ascuns în moarte

şi nu mai cred că nu mai am/ noroc să ştiu că nu mai are
aripi şi tălpi să ne-ntâlnim,/ să-nvingem orice depărtare,
să-nvingem tot ce-i vinovat/ că nu avem apropiere,
că n-avem lacrimi şi lumini/ în punctul nostru de vedere -
şi nu mai ştiu să nu mai cred/ cum că absenţa ei mă-nvaţă
să nu-mi îndur şi să-mi condamn/ sufletul rău ascuns în viaţă!

ce stare-n doi(ne)despărţiţi/ în vis, în gând şi în silabe,
un fel de doi(ne)muritori/ sfinţi umblători după aproape,
un fel de-a învăţa mereu/ şi fără rost cum să nu cadă
din universul strâmb şi şchiop.../ şi scump... şi fără balustradă

Citit 4641 ori Ultima modificare Marți, 04 Ianuarie 2022 00:02

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.