Motto: "se năruie oglinda şi zeii intră-n stânci
cresc aripile tainei şi putrezeşte cina -
ce negură se lasă de-acum tocmai atunci -
sunt iarbă până unde a ostenit lumina"
(Iolanda Cremene)
Ea, dacă vine, nu stă până/ se-ntoarce draga mea Stăpână,
şade picior peste picior - / o beau din ochi, foarte uşor!
O beau şi o mănânc pe toată/ că-i singură şi parfumată...
şi s-o fi săturat şi ea/ de când aşteaptă să mă ia!
O rog frumos... o rog, în fine,/ şi-mi număr zilele puţine,
îi dau gutui şi vin pelin - / cred c-o iubesc foarte puţin!
Ea, dacă pleacă, nu stă până/ când nu aude: "nu, Stăpână,
stai liniştită, este greu.../ dar vine de la Dumnezeu"!
