acuma ştiu că este totul!.../ atunci credeam că (nu)-i nimica!...
[între aceste două puncte/ (mi)-am numărat cât mai am până
ajung sau nu ajung acolo/ – adică-n celălalt aicea,
să văd ce mare mi-i curajul/ ori cât mi-i de măruntă frica,
să văd ce spune egoismul/ şi dacă vrea să mai rămână
în cârdăşie cu minciuna/ ori spadă-n spadă cu matricea!...]
printre aceste două puncte/ – ca printre scylla şi charybda,
ca printre alfa şi omega/ – am vrut să fug de păcăleală
şi să-(mi) arăt cum demiurgul/ (se) cătrăneşte şi (se) plânge
că nu mai are nici o noimă/ şi nici cui să-i mai sape cripta,
că tot urzeşte cu neantul:/ stau socoteală-n socoteală
şi-ar vrea să şteargă veşnicia,/ să-(mi) scalde universu-n sânge!
între acestea, printre-acestea.../ am vrut, dar n-am nici o scăpare:
zadarnică-i orice nădejde/ şi proastă-i orice măsurare! –
ce bine joacă demiurgul!.../ e gata!...stă să umfle potul! –
[atunci ştiam că (nu)-i nimica!.../ acuma ştiu că este totul!...]
