Pacea celor ucişi

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

 

Zecile de victime ale masacrului de la Hula sunt, în fapt, imaginea prăpăstiei dintre regimul Bashar al-Assad şi simplii locuitori ai Siriei. Teroarea a devenit principala politică a autorităţilor de la Damasc, indiferent dacă asta înseamnă un mort, doi, o sută, o mie…

Dar ceea ce s-a întâmplat la Hula denotă cea mai cruntă cruzime. Nu a fost nici măcar vorba de un bombardament sau tir de mortiere orientat la întâmplare, aşa cum s-a presupus iniţial. A fost vorba de crime cu sânge rece, cu oameni cărora li s-a pus pistolul la tâmplă şi au fost executaţi în propria casă. Mai mult, dintre cele 108 de victime, 49 au fost copii, iar 34 femei…

Comunitatea internaţională este, în faţa acestor atrocităţi, mai degrabă neputincioasă. Desigur, regimul de la Damasc a fost condamnat în Consiliul de Securitate al ONU, ţări precum Franţa şi Germania au anunţat că îi vor expulza pe ambasadorii sirieni, în una dintre cele mai aspre măsuri de retorsiune în plan diplomatic, dar asta nu poate opri violenţele. Şi asta, în parte, şi din cauza unor calcule politice reci, ce ţin de raporturile de putere dintre state.

În Siria nu s-ar fi întâmplat astăzi ce se întâmplă dacă regimul de la Damasc nu s-ar fi bucurat de sprijinul unor ţări precum Rusia sau China. Acestea doresc, la modul general, să evite o eventuală extindere a influenţei occidentale în Orient, a Statelor Unite în particular. Nu este aici vorba nici de morţii de la Hula, nici de morţii care „statistic” vorbind dau dimensiunea atrocităţilor comisie de regimul lui Bashar al-Assad. Siria a fost unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai Moscovei în jocurile privind raporturile de putere în zona Mediteranei şi asta nu de ieri, de azi, ci încă din perioada Războiului Rece. De altfel, reflexele de acest fel nu au dispărut nici acum.

Rusia este mai puţin îngrijorată de atrocităţile autorităţilor de la Damasc, din acest punct de vedere cere doar o „identificare a celor responsabili”, cât se teme ca nu cumva puterile occidentale să folosească aceste evenimente drept pretext pentru o eventuală intervenţie militară externă. Mai mult, Moscova nu ezită să-l apere făţiş pe Bashar al-Assad, susţinând că vina pentru violenţele din Siria o poartă mai degrabă forţele de opoziţie şi forţele din exterior.

Aceasta este comunitatea internaţională! Una care nu duce lipsă de organizaţii, de declaraţii ale drepturilor omului, de fel de fel de tratate şi Consilii de Securitate menite „să apere pacea” în lume. Dar din păcate, în esenţă, jocul de putere nu s-a schimbat foarte mult în ultimele secole şi nu puţini sunt cei îşi doresc pacea doar dacă este croită după voinţa şi interesele lor.

Citit 9333 ori Ultima modificare Marți, 29 Mai 2012 18:18

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.