Departe de păcat (despre doi)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

ea râvneşte urmele pe care

le-a lăsat lumina...eu nu las

urme pe cenuşi întâmplătoare...

gheaţa se înalţă pas cu pas

 

şi vreodată nu se ştie dacă

domnul va mai da să ne-ntâlnim...

căci e prea pustie lumea largă...

vântul bate dinspre ţintirim

 

am de ispăşit nouă păcate...

nesimţirea de a fi trăit

râs de sfinx cu lacrimi îngheţate

între plus şi minus infinit

 

are de trăit fără oprire

drumul lung al omului curat...

al miresei căutând un mire

veşnic şi departe de păcat

 

ceasurile tac...la revedere

în zadar ne-am zice...n-are cum

să mă ierte sfinxul...ochiu-i cere

gheaţa lui să nu se facă scrum

 

cele bune...omule...îmi spune...

cele sfinte...omule...răspund...

ea se duce înspre soare-apune...

eu...spre miezul nordului fecund

Citit 7187 ori Ultima modificare Vineri, 05 Aprilie 2013 18:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.