Până la fântână (şi până la gară)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc;/ tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal.../ şi mai demult, tot mai demult/ mă pregătesc de început:/ erai pe unde nici n-ai fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!" (anonim folk)

 

Mama face lacrimi în grădină

şi se uită-ncolo, înspre gară...

ştie, astăzi, c-am să vin acasă

şi am să ajung, până deseară!

 

Lacrimile cad pe arătură...

mama le-nveleşte cu ţărână

şi le cântă doine despre ploaie

ca să crească până la fântână!

 

Ş-apoi stă oleacă de hodină...

ia în palme-o lacrimă amară,

o descântă şi-o sărută dulce

şi-o rostogoleşte până-n gară!

 

Vine trenul singur, fără mine...

lung se uită lacrima sfioasă...

şi oftează cu oftatul mamei...

şi se-ntoarce singură acasă!

Citit 7490 ori Ultima modificare Miercuri, 17 Aprilie 2013 16:06

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.