APEL UMANITAR/ La doar 27 de ani, Ionuţ a fost părăsit de familie şi suferă de o boală necruţătoare

APEL UMANITAR/ La doar 27 de ani, Ionuţ a fost părăsit de familie şi suferă de o boală necruţătoare
Evaluaţi acest articol
(201 voturi)

Săptămâna aceasta am avut onoarea de a-l cunoaşte pe Ionuţ Dănilă, un om special, care la doar 27 de ani este imobilizat într-un scaun cu rotile. Deşi soarta i-a oferit multe momente pline de tristeţe, tânărul ne demonstrează că prin răbdare şi credinţă, totul este posibil. Mă aşteptam să găsesc o faţă plină de tristeţe, dar Ionuţ m-a întâmpinat cu un zâmbet larg şi plin de optimism. Băiatul găseşte în fiecare zi puterea de a spera că lucrurile vor fi mai bune şi pentru el într-o zi.

O soartă potrivnică

Viaţa nu ne întreabă niciodată dacă suntem pregătiţi pentru următorul obstacol. Atunci când suntem sănătoşi nu ne imaginăm cum ne-am descurca, dacă a doua zi nu ne-am mai putea ridica din pat. Iar dacă necazul dă peste noi, ne dorim să avem familia lângă noi pentru a ne susţine măcar moral.

Dar ce ne facem dacă viaţa ne ia şi părinţii, lăsându-ne pe stradă ai nimănui? Rămâne să ne rugăm pentru o minune şi să găsim un om căruia i se va face milă de noi şi ne va ajuta cumva.

„Când aveam doi ani tatăl meu s-a sinucis, iar peste jumătate de an, mama m-a abandonat în mijlocul iernii în faţa porţii bunicii mele. Nu ştiu cum am supravieţuit. Am înţeles că bunica m-ar fi găsit la câteva ore. Până la cinci ani, am fost crescut de bunicii mei. Din păcate, în acel an, au murit ambii, iar eu am rămas al nimănui”, ne povesteşte Ionuţ.

Timp de jumătate de an tânărul lua autobuzul şi se ducea la o stână din Valea Mărului. Pe acolo mai avea cineva grijă de el, găsea un adăpost şi hrană. Însă, în luna decembrie cei la care se ducea la stână au considerat că băieţelul este obraznic şi l-au bătut până când Ionuţ a fugit şi de aici.

„Îmi amintesc şi acum cât de tare ningea. Cred că aveam o problemă cu iarna de rămâneam mereu pe stradă. De atunci, am rămas cu o teamă mare când vine vorba de violenţă. Atunci am stat în frig cam zece ore”, a mai adăugat tânărul.

Viscolul poate aduce şi o mamă adoptivă

Îngheţat, înfometat şi disperat, Ionuţ a decis să bată la poarta cuiva, care i-ar putea oferi măcar o masă caldă. Aşa a ajuns la doamna Constantina Tiron care i-a devenit de atunci mamă.

„Mi-l amintesc şi acum stând în pragul uşii. Eu nu puteam avea copii şi când l-am văzut s-a lipit de sufletul meu. I-am luat cizmuliţele şi i le-am pus pe sobă să se încălzească. Apoi am aflat povestea lui şi am hotărât să rămână cu mine şi soţul meu. Eu ştiu sigur că el ne-a găsit pe noi şi nu invers. Am avut discuţii cu soţul meu, dar, după aceea, a ajuns să îl iubească enorm”, ne povesteşte bătrânica.

După câţiva ani, soţul femeii a murit, iar cei doi au rămas singuri. Ionuţ mergea la şcoală, iar femeia reuşea să se descurce de pe o zi pe alta.

Necazurile se întorc

Din păcate, necazurile tânărului nu se încheiaseră. La 22 de ani a suferit un accident vascular care i-a schimbat viaţa. „Am căzut din picioare şi m-am trezit la spital. Pe atunci ne mutasem în Galaţi. Stăteam la o soră a doamnei Constantina. La spital, mi s-a spus că am tensiune oscilatorie şi din cauza asta am suferit un accident vascular care mi-a  paralizat toată partea stângă. Un an de zile am fost ca o legumă. De la 77 de kilograme ajunsesem la 37”, ne spune Ionuţ.

De atunci Ionuţ împreună cu doamna Constantina locuiesc într-un cămin de nefamilişti, în cartierul Siretul, lângă Şcoala Gimnazială Nr. 10.

„Ne bucurăm că avem un acoperiş deasupra capului, dar ne este foarte greu. Eu am pensia de handicap de 400 de lei, iar chiria aici este de 600 de lei. Nu mai pun la socoteală faptul că ar trebui să merg la diferite controale medicale. Mă descurc să îmi gătesc, să mă spăl şi să mă îmbrac singur. Ies doar o dată pe săptămână din casă. Duminica, vine cineva şi mă ajută să merg la biserică”, a adăugat tânărul.

De cinci ani, tânărul a încercat să facă singur recuperare acasă. Şi-a dorit să îşi construiască singur o proteză pentru picior, însă efortul a fost în zadar. Bătrâna, ajunsă la 72 de ani este, de asemenea, foarte bolnavă şi se deplasează doar cu ajutorul cârjelor. Se bucură amândoi când cineva le aduce ceva de mâncare sau de îmbrăcat.

„Am noroc de surorile mele care ne mai trimit câte ceva de la ţară. Dacă nu ar fi ele acum nu ştiu ce ne-am face. Am fost avertizaţi că vom fi evacuaţi, dacă nu achităm 700 de lei. Dacă rămânem pe stradă din nou, nu ştiu ce ne facem”, ne-a spus, cu ochii în lacrimi, Constantina.

Cei doi îşi doresc doar să poată rămâne aici şi să aibă grijă în continuare unul de celălalt. „Vreau să încerc să mă recuperez. Nu mai suport să stau imobilizat. Aş vrea să mă duc la Mangalia pentru tratament. Nu am văzut niciodată marea. Trebuie să găsesc pe cineva care să meargă cu mine. Oricât de mult mi-aş dori, nu mă pot descurca singur”, ne mărturiseşte Ionuţ.

Planuri de viitor pline de optimism

Deşi viaţa îl supune zilnic la diferite încercări, Ionuţ îşi doreşte să se facă bine, să îşi întemeieze propria familie şi să poată avea grijă de femeia care i-a fost mamă de la vârsta de cinci ani.

„Vreau să mă consulte un medic şi să îmi spună ce pot face. Vreau să fiu cât mai bine şi să pot munci şi eu. Sunt puternic şi sunt sigur că voi reuşi. Dacă nu eram optimist, până acum înnebuneam sigur. Îmi doresc să îi ofer mamei mele Constantina o bătrâneţe liniştită”, a concluzionat tânărul.

Cei care doresc să îi ajute pe Ionuţ şi Constantina pot dona orice sumă de bani sau chiar haine la redacţia cotidianului „Viaţa liberă” (Strada Domnească nr. 68), pentru că, din păcate, cei doi sunt în imposibilitatea de a se deplasa până la bancă.

Cei care doresc să doneze o sumă de bani o pot face și în contul fundației ce aparține cotidianului nostru „Viaţa liberă” numită Asociația Danube Media.

CIF- 33911423

IBAN- RO90RNCB0141149234180001

Citit 10289 ori Ultima modificare Marți, 31 Mai 2016 13:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.