ce ŞOPOTE umblă n-adâncuri/ - trimise de când şi de unde nu ştie sau ştie-nsetatul - / de APĂ cu viaţă şi moarte: e DAT şi miracol şi milă,/ dar nu se cunosc amănunte - n-adânc nu există aproape,/ n-adânc nu există departe!!! n-adâncul de jos, bunăoară.../ n-adâncul de sus, bunăoară - totuna-i şi fără de capăt,/ totuna-i şi nu se amână - e-o curgere fără-nceputuri,/ e-un fel de-năuntru n-afară, e-un fel de afară-năuntru/ această ÎNALTĂ FÂNTÂNĂ!!! ce Ş ...

Cum scriam în rubrica/ ziarul de ieri... suntem în apartamentul lui Ion Mutelcă, pe Scara Oschi, la etajul 3: subsemnatul, Costică Prăpăd şi Vasile Cherpedin! Dar şi un peruş, vai de penele şi de soarta lui! După ce că-i condamnat să stea toată viaţa în colivie, mai suportă şi Teroarea petardelor/ pocnitoarelor folosite de imbecili pentru ca să se „distreze” la sfârşit de an, pentru ca să întâmpine şi să primească Panarama numită Revelion! Cum scriam, numărul ces ...

SUNT ACASĂ, murmur doina (de)săvârşirii şi mă pregătesc de plecare - dau dezlegare la toate cele, nimic nu mă mai interesează, de nimic nu-mi mai pasă - şi mă îmblu de colo-colo, cu mâinile în buzunare!!! SUNT ACASĂ, fluier a victorie împotriva (ne)răbdării, şi a în(destul)are - nimic nu mă mai interesează, de nimic nu-mi mai pasă - sunt sigur de toate, nimic nu mi se mai pare!!! SE APROPIE CLIPA, sună ceasul, opresc timpul, mă apropii de plecare - nimic nu mă mai inte ...

După aproape o ziuă şi o noapte dimpreună şi sub teroarea pernicioasei noastre "civilizaţii" actuale, tuspatru hotărâm o despărţire de "documentare" până pe 31 Decembrie 2019, când ne vom întâlni pentru analizare şi măsuri în apartamentul octogenarului Ion Mutelcă!... Sigur că da! Iată-ne, aşadar, în dimineaţa ultimei zile din an, pe strada Frunzei, în proximitatea blocului cu Scara Richter, Scara Mercalli şi Scara Oschi, unde am fost şi în urmă cu mai bine de juma d ...

Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Cetate! Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvânt ori nu m-am ţinut de cuvânt, eu atât mărturisesc şi în Rai şi în Iad: mi-i dor de MAMA - singura Lege de pe Pământ! Chiar dacă Amintirile din Copilărie ar fi rămas ori s-ar fi şters, eu atât pot răspunde la orice întrebare: mi-i dor de MAMA - singura Lege din Univers! Chiar dac� ...

Indiferentă şi încăpăţânată, pendula bate 24 de ceasuri! Sunt gata să continui, să motivez ETICHETA pe care am pus-o adineauri! Pentru că nu vreau nici o clipă să mi se reproşeze că mă afişez cu gratuităţi, că mă aflu-n treabă ca potlogaru-n politică! Însă, când chiar vreau să articulez, moş Ion Mutelcă deschide Bijuteria lui Cipolla şi ceteşte răspicat: „Oricât de mulţi imbecili ai presupune că există, tot ai fi luat prin surprindere, în mod sistematic, de ...

Aho!... aho!... aho!... aho!... oameni (t)raşi la indigo, genuini şi genuine, filistini şi filistine, porumbei şi porumbiţe şi specialişti în fiţe, mari şi mici, săraci, bogaţi, filantropi, naivi, gealaţi, tari în bancă şi-n frizură, moi în vlagă, mură-n gură, fani, fanatici şi lichele, pui de lei şi pui de lele, arşi la soare, arşi la pungă, şifonaţi, călcaţi la dungă, popi, mireni, săriţi de vază, cei puţini cu mintea trează, controlaţi şi controloare, pro ...

pe marginea drumului dintre sfârşitul Copilăriei şi începutul Uitării, iată-l, stă bătrân şi singur, înfrânt şi colbuit şi hâţânat de Timp şi de Vreme! alăturea, doar o Fântână părăsită îşi scârţâie Cumpăna şi-i mângâie Tristeţea cu amintirea Apei din care am băut când ne jucam dimpreună, până la capătul Lumii! cu lăcrămare pe obraz, mă apropii de marginea drumului - în braţul stâng port Rana incurabilă a Trecutului, iar în braţul drept ţin ult ...

nu am trecut, nici viitor,/ ci numai cred că mi se pare c-am fost şi c-am să fiu cândva/ un oarecine-oarecare prezent acolo... ş-am să spun:/ şi eu, de azi, am înainte şi am şi înapoi, şi eu/ am tot ce vreau şi se cuprinde între un punct fără nimic/ din tot ce încă nu se ştie şi alt punct, însă cu nimic/ din tot ce-nseamnă vecinicie, între un tot neterminat/ şi-un tot ce încă nu se poate muşca, fiindcă nu-i de-ajuns/ pentru ce-ar fi infinitate ceva îmi pune punct me ...

Costică Prăpăd zâmbeşte trist şi tace aprobator! Ion Mutelcă mă sfredeleşte, mă ţinteşte cu ochii săi albaştri cum numai lapislazuli poate fi! Parcă ar vrea cu tot dinadinsul să-mi spună că am dreptate, dar nu-mi spune! I s-au blocat vocalele din gât! Gazda noastră, şugubăţul Vasile Cherpedin, aduce o traistă cu nuci şi-şi exercită dreptul de turnător în păhărele! Sunt convins că tustrei au mii şi mii de exemple în sensul ETICHETEI puse la MARFA în discuţie! � ...