Moto: "Călări-(m)-aş, dar n-am cai,/ des/cânta-(m)-aş, dar n-am nai!// N-aş trăi, dar moarte n-am.../ şi-aş fi câine, dar n-am ham!// În cui sta-(m)-aş, dar n-am cui.../ n-am cui spune că n-am cui/ cere-un cui, dar nimeni nu-i/ cum am fost şi-oi fi: haihui.../ cum am fost şi-oi fi: pe drum...!// Hodini-(m)-aş dar n-am cum,/ hodini-(m)-aş dar n-am când.../ nu am Cer, n-am nici Pământ!" (anonim folk) Bat vântul cu vorba, cu pumnii bat vântul, cer nişte lemne pe rugul subţi ...

Doamne, doamne... ce autobuze gingaşe ne-am cumpărat! Şi ce frumos şi corect şi elegant circulă pe străzile noastre reparate continuu şi continuu aşteptând să fie reparate! Şi ce meremetisite-s aceste autovehicule pentru cărat atâtea şi atâtea tone de creier, zilnic, înainte şi înapoi, cu noimă, dar şi alandala! Şi ce avertismente afişate-n ceste cutii europene ne îndeamnă la respect, la siguranţă, la curăţenie, la consideraţii pozitive! Şi ce puţin se ţine cont ...

Trebuie s-o cunoşti pe această femeie. Chiar acum este vremea şi timpul. Nu mai poţi aştepta, chiar dacă te afli exact între minus şi plus Infinit... şi chiar dacă ţi se pare că nu-i nici o grabă n-acest sens. Alţii (şi)-au văzut de mult femeile lor. Fiecare şi-a văzut-o pe femeia lui, adică. Aici, adică, nu ţine să te trezeşti lângă femeia altuia. E unică. Oricât ai vrea şi ai dori, nu se poate altfel. E numai a ta. Şi se întâmplă numai o dată. Ştiu că nu mă ...

Bună-i dimineaţa doamnă/ cum e doamna mea sacrosanctă (prin osârdii).../ frunză de nuia când e toamnă-n valea lungă/ şi-n copacul drept ca o lumânare-aprinsă/ veşnic... să aştept! Să aştept... poate (s)-aude/ şi începe-ncet s-amăgească primăvara,/ şi-am să-ncep să cred, şi-am să-ncep ce niciodată/ n-am mai început: începutul cel de-al doilea,/ pur şi simplu, brut! Să vedem ce-o să se-ntâmple/ dacă nu aprind fir cu ceară... (substantivă/ galbenă, murind n-a ...

Oare cum arată Singurătatea reală? Ce fel de chip şi ce fel de suflet o fi având? Şi cum, oare, arată un Singur real? Desigur, despre Singurătatea fantastică, romantică, abstractă, absurdă au scris mii şi mii de filozofi, s-au pronunţat mii şi mii de înţelepţi, mii şi mii de poeţi. Despre cel Singur, tot la fel. Unii au scris despre Singurătate şi despre Singur în toată viaţa lor trăită pe scurtătură ori pe lungătură, însă tot n-au dat ochi în ochi, sau gând î ...

Mă duc până-n adâncuri, departe, înainte, prin unghiuri cu icoane, paingi şi colburi sfinte, să caut urme rare de paşi care i-au dus la răsărit, pe unii... pe alţii, la apus!... Şi caut în hrisoave, în hărţi şi-n toate cele ruine, condici, rune... şi-n stânci, şi-n pietricele, poate găsesc altarul în care-a fost scăldat întâiul don Quijote trist/vesel şi soldat! Şi caut (fără milă şi fără hodinire) plâns scump (cu Dulcinee) din dare şi din fire, şi aflu (pe ...

Ce tempo...ce dans prin noroaiele lumii: minciună eternă, şi dură, şi tandră, cu nunţi şi botezuri, cu viaţă şi moarte... frumos (la-nceputuri) în pas de oleandră!...   Şi gata...porneşte să fiarbă (n-adâncuri de sânge) regretul că toate (şi cele mai scumpe Iluzii de leandru) se sfarmă şi-şi cată mormântul sub cruci de nuiele!   Şi gata...dă clopotu-n clocot şi creşte cadenţa-n minciuni şi-adevăruri precare, lumina se coace, dă-n putred şi cade când cel înt ...

În fiecare noapte de aprilie spre mai, când filomela-i numai des/cântare şi  minune-n văzduhul şi-n verdele amirosind a paşti, a blajini şi-a nălţare, şi când cele taine vii cată-n sihle şi-n vâlcele să întâlnească taine moarte, mă duc în spatele casei părinteşti, în fundul grădinii, lângă cel gard din cătină şi trandafiri sălbatici. Mă duc şi ziua, dar ziua mă duc să fac nani, să visez dormind şi frumos. Noaptea, nu mă duc să dorm. Mă duc să citesc Ioan ...

Bună ziua până-n seară,/ când răsare noaptea bună, cea mai bună dintre sfetnici,/ dintre luminaţii care îmi arată drumul(calea)/ spre liman, spre ţărmul unde luna plină-i mult mai goală,/ şi mai nouă, şi mai mare... şi citim (pe ea) desene/ cu iubiri şi nume rare, cu (de)multul (ne)muririi/ smulse din enumerare!...   Hieroglife cu lunateci,/ cu antici şi cu antice arătări în cercuri(linii),/ trame-n destrămări şi scame: tragedii până la viaţă,/ comedii până la m ...

Deseori...(prin satelit sau prin autobuz, prin urlare sau prin şoptire, ori pe stradă, ori pe scară, oricum şi oriunde şi oricând vrea fiecare)...mi se pune cea mai stupidă întrebare de la facerea lumii spre-ncoace: Ce (mai) faci? Cum vedeţi, cel care moare de nerăbdare să afle că nu sunt în stare să (nu) fac nimic foloseşte şi adverbul "mai", ca şi cum este sigur că am întrerupt pământul din rotaţie şi din revoluţie cu munca mea până acum...şi ştie, la fel de sigur, ...